1086 vizualizări 16 feb 2010

România are în istoria sa o singură medalie la Jocurile Olimpice de iarnă, un bronz obţinut în 1968 la Grenoble, dar ar fi putut să repete această performanţă şi în 1992, la Albertville, acolo unde Liviu Cepoi şi Ion Apostol au ocupat locul 4 în finala de sanie două persoane, la mai puţin de o zecime de secundă de locul trei.

Se antrenau în RDG

Deşi au trecut 18 ani de atunci, Liviu Cepoi, ajuns între timp un prosper om de afaceri, ţine minte cursa de parcă acum ar fi terminat-o. "Trei zile nu am putut să dorm de supărare după ce am ratat bronzul, deşi am mers perfect, din punctul nostru de vedere", spune Liviu Cepoi, "dar când îmi amintesc condiţiile de acum îmi dau seama că ce am făcut noi era o mare realizare. Pentru noi era o situaţia mai aparte, eram imediat după Revoluţie şi am mers la concurs cu o sanie veche de vreo cinci ani, modificată, improvizată şi, vă spun sincer, ne-am bucurat că am avut-o şi pe aceea. Ţin minte că era o sanie Germina, fabricată în fostul DDR, care a suferit câteva modificări. După ce vedeam şi noi în poze ce apărea nou pe piaţă, încercam să intervenim asupra aerodinamicii saniei şi asupra poziţiei noastre pe sanie, şi aşa ne-am chinuit noi. Ca să nu mai spun că, peste doi ani, la Lillehamer, tot cu sania aia am mers. Consider că am avut neşansa să concurăm cu o sanie mai veche şi asta a afectat rezultatele noastre", spune Liviu Cepoi, care recunoaşte că, pe vremea comunismului, sportul românesc o ducea mult mai bine, chiar dacă atunci, ca şi acum, sportivii români tot printre străini se antrenau. "Noi am avut şansa ca, pe vremea lui Ceauşescu, noi fiind sportivi la clubul armatei din Braşov, aveam o reciprocitate cu clubul armatei din Republica Democrată Germană, care avea o pârtie performantă. Noi stăteam două luni pe an şi ne antrenam la ei pe pârtie, iar ei veneau vara la noi pe litoral două luni. Ca să nu mai spun că eram trataţi foarte bine, ca nişte prieteni".

Pentru rezultatul obţinut în '92 la Olimpiadă, Apostol şi Cepoi au primit banii cu întârziere şi la câteva luni distanţă premiul fusese deja înjumătăţit de inflaţie. "Noi nu am primit banii imediat, deşi am fi avut mare nevoie de ei atunci, pentru că sporturile de iarnă nu o duceau prea bine cu banii, ci i-am primit prin vară, prin iulie-august, şi ţin minte că erau în jur de 4.000 de dolari, aproape jumătate din cât însemnau banii ăştia imediat după Olimpiadă, pentru că atunci inflaţia era foarte mare".

Despre perioada comunismului şi sportul românesc sunt multe de spus, dar Liviu Cepoi ţine minte că el, ca sportiv, o ducea destul de bine: "Pe vremea lui Ceauşescu, sportivii se bucurau de un regim aparte şi noi ne bucuram ori de câte ori plecam din ţară. Poate că şi asta ne motiva în plus pentru că ne doream să vedem lumea. Acum posibilitatea asta o are oricine aşa că sportivii nu mai sunt la fel de motivaţi".

Citește și: