4412 vizualizări 11 oct 2009

La 6 iunie 1987, ziarele vremii anunţau o nouă realizare a socialismului: inaugurarea Pasajului Piaţa Unirii, la numai 34 de zile de la începerea lucrărilor de construcţie. Dincolo de propaganda specifică perioadei, lucrarea a fost, într-adevăr, finalizată într-un timp-record, chiar dacă operaţiunile pregătitoare construcţiei propriu-zise începuseră cu mai multe luni înainte.

În octombrie 2009, Pasajul Băneasa nu este încă finalizat, la mai bine de doi ani şi jumătate de la începerea lucrărilor. Cele două lucrări de infrastructură au cel puţin un punct comun, şi anume au fost atribuite constructorului fără a se organiza vreo licitaţie. În 1987, cuvântul "licitaţie" nu era prezent în vocabularul românilor. A fost uitat şi 20 de ani mai târziu, când Guvernul Tăriceanu a încredinţat construcţia pasajului companiei portugheze Lena Construccoes.

Ambele pasaje, fără licitaţie

Lucrările la Băneasa ar fi trebuit să înceapă în aprilie 2007, iar la finele aceluiaşi an să fie finalizate. Renunţarea la licitaţie şi atribuirea directă a contractului au fost justificate la acea vreme tocmai prin necesitatea ca lucrările să înceapă şi, în consecinţă, să se termine cât mai repede. Constructorul nu a primit însă suficienţi bani de la Guvern, lucrările au trenat şi au fost reluate abia în primăvara acestui an, odată cu reîntoarcerea lui Radu Berceanu la şefia Ministerului Transporturilor.

Nici acum, când Berceanu şi premierul Emil Boc se laudă cu "Guvernul investiţiilor" şi cu faptul că "infrastructura nu are vacanţă", pe şantierul de la Băneasa nu se observă o efervescenţă ieşită din comun. Înainte cu două zile de începerea străpungerii finale a pasajului şi de închiderea circulaţiei, pe şantier nu se aflau decât 20 de muncitori. Şi nici ei nu păreau foarte pătrunşi de sloganurile guvernamentale.

Cinci se odihneau, fumau şi poşteau un PET de suc

Alţi patru trăgeau de nişte fiare, fără grabă, iar un puştan se cocoţa şapte-opt metri pe schelă, pentru ca apoi să coboare repede înapoi. "Mi-am uitat cleştele sus", explică el. Întrebaţi dacă lucrarea va fi gata pe 1 Decembrie, aşa cum au promis şi ministrul Radu Berceanu, şi premierul Emil Boc, muncitorii ridică din umeri: "Şefii ştie lucrurile astea, noi doar ne facem treaba. Întrebaţi-i pe ei".

Dincă punea ministrul adjunct să stea pe excavator

Numai că dirigintele de şantier lipsea. Acum 22 de ani, nu numai şeful de lucrări era prezent non-stop pe şantier, ci şi însuşi ministrul. "Se lucra în trei schimburi, iar ministrul Construcţiilor Industriale, Ion C. Petre, avea un container pe şantier, în care a stat până s-au terminat lucrările", îşi aminteşte inginerul constructor Gheorghe Polizu, la acea vreme angajat al ministerului menţionat, acum preşedinte al Patronatului Societăţilor în Construcţii.

Pentru ca totul să se desfăşoare cât mai rapid, Nicolae Ceauşescu împărţise toate lucrările de infrastructură din zona centrală a Bucureştilor, astfel încât de fiecare dintre ele să fie responsabil câte un ministru, mai spune Polizu. "Dacă apăreau probleme deosebite, Ion Dincă, zis şi Ion Te-leagă, dădea dispoziţie ca un adjunct de ministru să stea pe un excavator până la soluţionarea lor", a mai declarat el. Inginerul constructor spune că acum, la lucrările de infrastructură, lipseşte gândirea în perspectivă. "Constructorii mai mult stau, meşterul se împiedică, proiectantul e cine ştie pe unde", a conchis Polizu.

La Piaţa Unirii au lucrat sute de oameni, fără întrerupere. Lucrarea a fost extrem de complexă, pentru că pasajul, lung de 900 de metri, a supratraversat două magistrale de metrou şi cursul râului Dâmboviţa.
La Băneasa nu este nici metrou şi nici vreun curs de apă, iar pasajul este mai scurt, de numai 560 de metri. În total, lucrarea, care va prelua traficul de peste 2.000 de autovehicule pe oră, va costa statul român 11 milioane de euro.

Citeşte şi:

De ce n-avem autostrăzi. Berceanu: mandatul e prea mic

Citește și: