Departamentul Social - Mediafax
8740 vizualizări 17 mar 2016

Matematicianul Solomon Marcus a încetat din viaţă, joi, la vârsta de 91 de ani la Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare "Prof. Dr. C.C. Iliescu".

Solomon Marcus s-a născut în data de 1 martie 1925 în judeţul Bacău.

După absolvirea studiilor liceale, a urmat cursurile Facultăţii de Matematică din cadrul Universităţii Bucureşti. A obţinut ulterior titlurile ştiinţifice de doctor în matematică şi doctor docent. După absolvirea facultăţii, a predat ca profesor la Facultatea de Matematică din cadrul Universităţii Bucureşti.

Profesorul Solomon Marcus este autor a numeroase studii interdisciplinare, iar opera sa a fost citată de peste 1.000 de autori. A publicat peste 50 de volume în România şi care au fost traduse în mai multe limbi din Europa şi nu numai şi aproximativ 400 de articole în reviste ştiinţifice sau de specialitate.

Din 1993 a devenit membru corespondent al Academiei Române. În anul 2001, matematicianul Solomon Marcus a fost ales ca membru titular al Academiei Române.

Într-un interviu acordat gândul în 2014, Solomon Marcus a vorbit despre sistemul de educaţie din România, lansând practic un manifest: „Să facem un program de urgenţă al EDUCAŢIEI OMENESCULUI în România. Nu ne dăm seama la ce grad de violenţă se află societatea în care trăim”

Principalele idei din interviu:

Despre sistemul de educaţie românesc: „Sistemul nostru educaţional nu a aflat încă ce înseamnă a învăţa. Sistemul, adică cei care l-au gândit în forma în care este el implementat, în manualele şcolare actuale, în modelul de transmitere de la catedră la bănci. Pentru şcoala actuală, a învăţa înseamnă a deprinde cunoştinţe, informaţii, a înmagazina informaţii, a fi în stare să le reproduci când ţi se cere pentru a fi evaluat, a fi în stare să le aplici în cazul standard”

Despre universităţile care organizează cursuri pentru elevii fără bac: „Totul este iluzoriu, pentru că deficienţele pe care le au aceşti elevi sunt de natură profundă, nu sunt de natură de a fi reparate prin nişte cursuri de două - trei luni, cum spunea ministrul educaţiei. Totul este rupt de realitate, pentru că rănile acestor elevi sunt de natură mult mai profundă, nu e vorba de faptul că n-au tocit nişte texte”

Despre doctoratul cu frecvenţă redusă: „Ceea ce este esenţial în materie de doctorat este ca cel pe care l-ai acceptat ca doctorand să-ţi dea impresia puternică a faptului că e vorba de o persoană care se dăruieşte cercetării şi care a probat capacitatea de a face cercetare esenţială”

Despre plagiat: „Noi trăim într-o societate în care furtul intelectual nu este, pentru cea mai mare parte a populaţiei, un furt. Asta se întâmplă pentru că generaţii după generaţii au rămas needucate cu privire la ideea de proprietate intelectuală. Din această cauză munca intelectuală este de foarte multe ori neapreciată”.

„Uneori am votat nu cu cel mai bun, ci cu cel mai puţin rău. Asta e situaţia în România”

De asemenea, în contextul alegerilor prezidenţiale, academicianul Solomon Marcus a vorbit despre importanţa  ieşirii la vot.

Republicăm interviul acordat de Solomon Marcus, în 2014:

Domnule academician Solomon Marcus, vom avea alegeri prezidenţiale în noiembrie. Cum vi se pare această perioadă?

Am răspuns la o întrebare similară pentru alegerile pentru Parlamentul European şi acum sunt nevoit, în esenţă, să repet răspunsul pe care l-am dat atunci... Marele păcat în România este că prea mulţi oameni sunt în situaţia de a vota în necunoştinţă de cauză. Ei nu înţeleg bine pentru ce votează şi între cine au de ales. Rămâne emblematic cetăţeanul turmentat al lui Caragiale, cetăţean turmentat nu atât de alcool, cât de mesajele confuze cu care este asaltat. Şi atunci, şi cu atât mai mult acum, oamenii nu ştiu pentru cine şi ce votează. Sloganele  lansate în perioada campaniei electorale au un rol pur decorativ.

Dar dumneavostră mergeţi la vot?

Am mers întotdeauna la vot. Uneori am votat nu cu cel mai bun, ci cu cel mai puţin rău. Asta e situaţia în România. În ansamblu, nu avem o clasă politică de calitate.

Aţi regretat vreodată că aţi mers la vot?

Nu am regretat. Dar tot mai rar intră în lupta politică oameni de valoare, şi lucrul ăsta se vede din avalanşa de penali, de infractori de tot felul care apar din rândurile oamenilor politici. Aproape nu trece zi în care să nu aflăm de un nou  infractor de acest fel. Dar acest fenomen este in concordanţă cu un altul, care-ntr-o anumită măsură îl explică procentul ridicat al necinstei, al evaziunii fiscale.  Să nu vorbim despre ea numai la persoana a treia, nu contribuim la ea atunci când acceptam să platim o marfă, un serviciu, fără a ni se elibera bonul fiscal?

 

De ce să iasă românii la vot?

Pentru că, să ne înţelegem, oricine votează, în ultimă instanţă, chiar dacă stă acasă; votează pentru candidatul cel mai bine plasat. N-ai cum să nu votezi. Cei care au de gând să nu meargă la vot trebuie să se gândească bine dacă vor într-adevăr acest lucru: să favorizeze candidatul cel mai bine plasat, în măsura în care se ştie care este acesta.

Care este acum problema noastră principală?

Problema principală este aceea a supravieţuirii în demnitate, ca oameni şi ca popor. Se semnalează cu îngrijorare rata scăzută de natalitate, dar nu se acordă o atenţie similară faptului că, aşa, mai puţini, cum suntem, o bună parte a românilor rămâne needucată sau insuficient educată.

Prea mulţi sunt cei care se află în posesia unor diplome de bacalaureat sau chiar universitare, fără acoperire. De aici, o clasa profesională de un grad scăzut de profesionalitate, un grad scăzut de productivitate a muncii, dificultatea de a acoperi România cu autostrazi moderne şi consecinţa inevitabilă a stării de sărăcie în care ne aflăm. Despre această problemă şi altele conexe aş fi vrut să-i văd în dezbatere pe candidaţii la funcţia de Preşedinte al României, dar suntem departe de aşa ceva.

Noi preferăm să înlocuim dezbaterile cu adunări omagiale, îi supermediatizăm pe cei câţiva olimpici, distribuim cu generozitate un număr imens de diplome de excelenţă, excelenţă e pe toate drumurile, la nivel local, judeţean şi naţional şi trebuie să vină forurile europene şi internaţionale care să ne atragă atenţia în cât de multe privinţe ne aflăm în coada Europei.

De unde să vină schimbarea? Mereu răspundem la persoana a treia, cu referire la un ei ambiguu. Dar schimbarea nu poate veni decât din momentul în care vom vorbi despre ea la persoana întâi, deci ea trebuie să vină de la fiecare dintre noi. Numai că este nevoie de un antrenament în această direcţie, un antrenament care să fie practicat la toate nivelurile şi vârstele şi tocmai această preocupare lipseşte.

Credeţi că România o să aibă totuşi un proiect de ţară în perioada următoare?

Vedeţi că sunt o puzderie de iniţiative locale, de la diverse firme, companii, asociaţii de tot felul, despre cum să schimbăm România, dar toate sunt concepute ca alternative la România pe care o vedem azi în şcoli şi universităţi. Schimbarea de profunzime nu poate fi decât rezultatul unui program pe termen lung, că acest program trebuia început de zeci de ani. Dar mereu am avut la ordinea zilei false urgenţe şi, dacă acum ne uităm la urgenţele pe care le-am avut, ne dăm seama cât de caraghioşi am fost. Mereu interesul electoral, de moment, a fost privilegiat, în faţa interesului de substanţă si de profunzime.

Şi acum?

Acum ar trebui în primul rând să ne ocupăm de acele răni deschise vizibile pentru toată lumea şi să dezvoltăm terapia lor. De exemplu, să organizăm o examinare şi o dezbatere a stării programelor şi manualelor şcolare, nu doar la modul general, ci la detaliu, pentru fiecare disciplină în parte.

Societăţile de ramură ale profesorilor ar trebui să se implice esenţial în această activitate. Oamenii şcolii, oamenii de cultură, prin exemplarele cele mai bune pe care aceştia le au, să ia iniţiativa şi să elaboreze programe aplicabile  în etape succesive, dar să ne fie clar încotro trebuie să mergem.

S-a presupus mereu, de către multă lume, că deficienţele în educaţie vin din nepriceperi de ordin pedagogic. Nu vreau să neglijez factorul pedagogic, dar una din cauzele principale pentru care programele educaţionale nu sunt cum trebuie este de ordin cultural, insuficienta cultură a celor care elaborează aceste programe.

Mai urgentă este însă trecerea la reducerea şi, dacă este posibil, eliminarea violenţei lingvistice, psihologice şi fizice din societate, din viaţa de familie, din educaţie. Violenţa în limbaj, tonul răstit, ura, sunt peste tot vizibile, inclusiv în multe emisiuni ce se pretind educative. Confundarea alterităţii cu adversitatea este mereu întâlnită.

Ce calităţi ar trebui să aibă viitorul preşedinte?

Să fie un om care înţelege toate aceste lucruri şi le stimulează. Un om care simte că răspunderea faţă de un copil de trei ani pe care îl vedem pe stradă este a tuturor celor care trecem pe lângă el. Să facem o ierarhie a gravităţii, importanţei problemelor. De pildă, noi neglijăm complet educaţia pentru societatea globală, nu ţinem seamă de faptul că trăim într-o lume globalizată. Această lume globalizată ne obligă să-i educăm pe copii de la cea mai fragedă vârstă să înveţe să comunice pe internet cu copii de seama lor de pe toată planeta, asta e educaţia care trebuie făcută.

 

Citește și: