7040 vizualizări 29 aug 2008

Averea de 1,6 miliarde euro (conform Top 300 Capital, ediţia 2007) a lui Iosif Constantin Drăgan are un viitor incert, o răsturnare spectaculoasă de situaţie nefiind exclusă. Stefanos Michail Periklis Fink, care susţine că este copilul din flori al lui Drăgan, spune că are un certificat de naştere emis la Atena, care atestă că este fiul magnatului răposat. „Acest certificat are valabilitate internaţională. Există unele restricţii juridice şi nu vi-l pot pune la dispoziţie acum, dar va fi arătat public la momentul oportun”, spune Mike Fink. Acesta se fereşte să adopte o poziţie agresivă faţă de văduva Veronica Guşă de Drăgan, dând de înţeles că ar accepta un acord financiar. Fink precizează însă că, „dacă nu vom ajunge la o înţelegere amiabilă, sunt foarte determinat să mă lupt cu toate resursele, pe toate căile, până la sfârşit. Nu este exclus să ajung să cer un test de paternitate pentru cei trei copii ai văduvei tatălui meu”.

D-na Guşă de Drăgan refuză, deocamdată, dialogul cu presa. Reprezentanţi ai Fundaţiei Europene Drăgan susţin că „problemele noastre nu sunt acum legate de împărţirea moştenirii d-lui Drăgan, ci de funcţionarea în continuare a fundaţiei, după decesul întemeietorului acesteia”.

O problemă birocratică ar putea da însă peste cap planurile lui Fink. Pe certificatul său de naştere, emis în baza unei sentinţe definitive dată de o instanţă din Berlin, este scris numele Stefanos Michail Periklis Fink Dragan de Lugo, fiul lui Jose Constantino Dragan de Lugo. Se ştie că IC Drăgan a adoptat terminaţia „de Lugo” pentru numele său (de la numele localităţii în care s-a născut – Lugoj”, dar nu şi dacă numele respectiv a fost înscris în registrele evidenţei populaţiei din România.

Pe de altă parte, sentinţa în baza căreia Fink a fost confirmat fiu al lui Jose Constantino Dragan de Lugo a fost dată în absenţa unui test de paternitate: „Asta s-a întâmplat pentru că tatăl meu a refuzat să i se preleveze sânge pentru testul ADN”, susţine Fink.

Variantele prevăzute de lege

Conform legislaţiei româneşti, o pătrime din averea soţului decedat revine soţului supravieţuitor, iar cele trei pătrimi rămase se împart copiilor. Dacă nu există copii, au drept de moştenire părinţii decedatului sau rudele de gradul II, III şi IV ale acestuia, partea care revine soţului supravieţuitor modificându-se în funcţie de calitatea celorlalţi pretendenţi la moştenire. Pe de altă parte, un testament autentificat poate stabili o cu totul altă împărţire.

Cu alte cuvinte, în cazul moştenirii Drăgan ne putem confrunta cu una din următoarele situaţii:

1.Mike Fink este confirmat şi în România fiu al lui Iosif Constantin Drăgan. În acest caz, Veronicăi Drăgan îi vor reveni ¼ din moştenire, respectiv 400 de milioane de euro, iar de câte 300 de milioane de euro vor beneficia cei 4 fii ai lui Drăgan.

2.Mike Fink este confirmat fiul lui IC Drăgan, dar un eventual test de paternitate stabileşte că cei trei fii ai Veronicăi Drăgan nu îl au ca tată biologic pe magnatul defunct. Veronica Drăgan va lua tot 400 de milioane, iar Fink 1,2 miliarde de euro.

3.Mike Fink nu reuşeşte autentificarea în România a filiaţiei sale. Averea rămâne văduvei Drăgan şi copiilor acesteia.

4.Mike Fink nu reuşeşte autentificarea filiaţiei, dar un eventual test de paternitate stabileşte că nici cei trei fii ai d-nei Drăgan nu sunt copiii lui Iosif Constantin Drăgan. Intră în „horă” rudele de gradul II, III şi IV ale magnatului defunct.

5.Există un testament autentic. Acesta poate stabili orice, inclusiv (de pildă) că întreaga moştenire Drăgan este donată în scopuri caritabile. Testamentul poate fi însă atacat în Justiţie.

Saga lui Fink

„M-am născut în Grecia, la Atena, în 15 decembrie 1970, părinţii mei fiind Jose Constantino Dragan de Lugo şi Alexandra Fink. Mama mea, tot româncă, are cetăţenia germană şi poartă numele din timpul căsniciei. Tatăl meu era căsătorit când a cunoscut-o pe mama. Soţia sa nu putea avea însă copii, iar el era determinat să aibă unul, după ce abia scăpase cu viaţă dintr-un teribil accident. Aşa că a curtat-o pe mama asiduu, timp de 6 luni, până ce ea a cedat insistenţelor lui. Din păcate, ulterior, tata i-a comunicat mamei că nu poate recunoaşte paternitatea copilului, întrucât era căsătorit în Italia, ţară catolică, iar un copil în afara căsătoriei ar fi însemnat un păcat groaznic, care i-ar fi terminat cariera.

Cu toate acestea, el s-a comportat faţă de mine, multă vreme, ca un adevărat părinte. Ne vizita des, petreceam vacanţele de vară cu el, pe iahtul său, în Spania. Am învăţat româna vorbind în familie, cu mama şi tata, el ţinând foarte mult la acest aspect. Chiar şi acum, cu mama vorbim româneşte. La un moment dat, tata m-a prezentat soţiei sale, Teresa Moriglioni, care, după un prim şoc, a acceptat situaţia şi chiar m-a îndrăgit, noi având relaţii cordiale. La vârsta de 18 ani m-am mutat la Milano, unde era sediul firmei tatălui meu, locuind în clădirea Butan Gas. Îndrumat de tatăl meu, am studiat dreptul şi economia, absolvind cu nota maximă, chiar dacă, aşa cum s-a dovedit ulterior, nu erau primele mele pasiuni.

Tata şi mama au asistat la ceremonia de înmânare a diplomelor, existând o filmare care dovedeşte că erau acolo, împreună, fericiţi pentru mine. Relaţiile apropiate s-au menţinut şi după decesul soţiei sale, până în ianuarie 1996. Atunci, tata a sunat-o întâi pe mama şi apoi pe mine, comunicându-ne că s-a recăsătorit, că are o nouă viaţă acum şi că orice legătură cu noi încetează. Totuşi, el nu mi-a spus direct niciodată că nu sunt băiatul lui. Refuzul de recunoaştere a paternităţii a fost transmis prin avocaţi şi presă (Iosif Constantin Drăgan a acordat în 2007 un interviu agenţiei Mediafax, negând faptul că Fink este fiul său – n.r.). La scurtă vreme de la recăsătorirea tatălui meu, am primit un ordin de evacuare a apartamentului din Paris, unde locuiam împreună cu mama şi bunica din partea mamei, de peste 25 de ani.

În aceste condiţii, în 1999 am început formalităţile de recunoaştere a paternităţii, în paralel cu renunţarea la cariera în afaceri şi reorientarea profesională. Iniţial, am declanşat procesul în Spania, dar judecătorii de acolo şi-au declinat competenţa şi aşa am ajuns să ne judecăm întâi la Köln şi apoi apelul, la Berlin. După ce am câştigat, în 2005 am venit în ţară, pentru a arăta că sunt fiul tatălui meu şi pentru a mă întâlni cu el. Din păcate, nu am reuşit să îl văd. Nimeni nu ştia unde se află, dar, în reacţie la materialele din presă care mi-au semnalat prezenţa, el s-a afişat la o terasă cu soţia şi copiii, fiind fotografiat de paparazzi. M-am dus acolo unde ştiam că este reşedinţa lui, dar a fost scos din casă printr-o altă intrare şi transportat într-o direcţie necunoscută într-un jeep cu geamuri fumurii. Cu a doua lui soţie nu am vorbit niciodată faţă în faţă. E posibil ca ea să fi fost cea care mi-a răspuns la telefon, acum doi ani, când am sunat la reşedinţa tatălui meu, m-am prezentat şi am cerut să vorbesc cu el.

Replica a fost că dl. Drăgan are doar trei copii. Apoi a închis. Acum, am revenit în România, pentru a face ca drepturile mele să fie recunoscute. Nu mă bat pentru sume de bani, ci pentru principii morale. Nu ştiu ce a lăsat în urmă tatăl meu şi e prematur să spun ce voi face cu averea care îmi va reveni. Chiar dacă tatăl meu avea o vârstă înaintată, pentru mine decesul lui a fost un şoc. Întotdeauna am crezut că va trăi până la 100 de ani, aşa cum îmi spunea el, arătându-mi linia vieţii din palma sa”.

Iosif Consantin Drăgan a încetat din viaţă săptâmâna trecută, la vârsta de 91 de ani, la Palma de Mallorca (Spania), fiind înmormântat, conform dorinţei sale, în cimitirul greco-catolic din oraşul natal Lugoj (Timiş). Drăgan a lăsat în urma sa un vast imperiu financiar.

Drăgan s-a născut la Lugoj, pe 20 iunie 1917. Fiu al lui Ştefan Drăgan, maistru tăbăcar, şi al Corneliei Murariu, Drăgan a avut trei fraţi. A absolvit liceul „Coriolan Brediceanu”, din Lugoj, apoi Facultatea de Jurisprudenţă a Universităţii din Bucureşti. În anul 1940, a obţinut o bursă de studii din partea Institutului Italian de Cultură, şi aşa s-a stabilit în Italia.

Companiile lui Drăgan au fost create şi s-au dezvoltat în ţări din Europa de Vest, Polonia şi Maroc, baza imperiului finaciar fiind compania Butan Gas, înfiinţată în Italia, în 1948 şi specializată în îmbutelierea şi distribuirea Gazului de Petrol Lichefiat (GPL).

Iosif Constantin Drăgan s-a aflat pe primul loc în Top 300 Capital în anii 2002, 2003, 2004 şi 2006, având afaceri în domenii precum distribuţie de produse petroliere, edituri, imobiliare şi transporturi. În 2007 a „picat” pe poziţia a 6-a, fiind devansat de Dinu Patriciu, Gigi Becali, Ion Ţiriac, Sorin Ovidiu Vântu, fraţii Micula şi fraţii Păunescu. 

La 78 de ani, Drăgan s-a căsătorit cu fiica generalului Guşe, Daniela Veronica, pe atunci în vârstă de 22 de ani, cu care a avut trei fii - Ştefan Constantin, născut în 1999, şi gemenii Alexandru Eugen şi Tudor Sebastian, născuţi în 2001, când tatăl avea 84 de ani. Afacerile familiei Drăgan au fost conduse, în ultimii ani, de soţia magnatului, ca preşedinte executiv Butan Gas. Ulterior căsătoriei, Veronica Drăgan şi-a schimbat numele de fată din Guşe în Guşă.

Cunoscut ca apropiat al clanului Ceauşescu, Iosif Constantin Drăgan s-a implicat în România, după răsturnarea regimului comunist, în activităţi caritabile, culturale şi academice. A publicat cărţi de marketing, istorice şi autobiografice, a înfiinţat o universitate cu trei facultăţi în Lugoj.

Citește și: