Adrian Popa
18706 vizualizări 16 iul 2019

Bullying-ul - definit ca fiind un comportament ostil/de excludere şi de luare în derâdere a cuiva, de umilire, care uneori se transformă în violenţă fizică - există peste tot, dar în România situaţia este gravă. Ţara noastră se situa pe locul trei la nivel european, în clasamentul celor 42 de ţări în care a fost investigat fenomenul de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

Am fi tentaţi să spunem că elevii şi copiii de astăzi sunt mai răi şi mai needucaţi decât cei din generaţiile anterioare. Acest lucru nu este adevărat. Ei nu sunt vinovaţi de aceste incidente decât, poate, într-o foarte mică măsură sau în cazuri rare. Bullying-ul este o problemă care porneşte de la adulţi şi poate fi rezolvată doar de către aceştia. Potrivit psihoterapeutului Anca Maftei, de cele mai multe ori copiii reproduc ce văd acasă în mediile lor de viaţă. Toţi putem da o mână de ajutor pentru a corecta situaţia. „Microcosmosul copiilor reflectă ceea ce se întâmplă în socialul din care suntem cu toţii parte. Aşa că (soluţionarea problemei - n.e.) ţine foarte mult de noi, de educaţia individuală a fiecăruia, de procesul nostru individual de creştere şi de armonizare. Trebuie să ne asumăm faptul că ceea ce vedem în exterior face parte şi din noi şi că poate generăm anumite zone, în societate sau şcoală, care nu ne plac”, a explicat Maftei, într-un interviu acordat Gândul.

„Primul responsabil de corectarea fenomenului este adultul - părintele, profesorul sau consilierul”, a declarat şi Gabriela Alexandrescu (foto), preşedintele executiv al organizaţiei Salvaţi Copiii, una dintre cele mai active instituţii din ţara noastră în combaterea fenomenului.

Ce măsuri concrete ar trebui luate, ce strategii de succes au folosit alte ţări şi cum poate ajuta fiecare dintre noi la dezvoltarea unei societăţi mai bune şi mai sănătoase pentru copiii ei sunt câteva dintre temele despre care am discutat cu Gabriela Alexandrescu, în interviul pe care îl redăm, integral, în rândurile de mai jos.

Gândul: Ce măsuri concrete trebuie să ia statul român pentru a combate fenomenul?

Gabriela Alexandrescu: Având în vedere schimbările legislative, sistemul educaţional este chemat să formuleze proceduri de prevenire şi combatere a bullying-ului astfel încât acestea să fie preluate la nivelul şcolilor prin planuri proprii de intervenţie în cazurile de violenţă identificate în spaţiul şcolar. La nivel de principiu, toată lumea este de acord cu faptul că rolul directorului, consilierului şcolar şi al responsabilului grupei/clasei de preşcolari/elevi este fundamental, însă, în lipsa unui model ori a unui ghid de implementare a procedurilor propuse şi a implicării directe a reprezentanţilor elevilor şi părinţilor, acestea vor fi dificil de replicat. De aceea, devine necesar un cadru general de intervenţie, uşor de aplicat şi pe înţelesul tuturor celor care vor contribui la implementarea lui, adulţi şi copii, şi a cărui adaptare să fie posibilă în funcţie de nivelul preuniversitar, dimensiunea unităţii de învăţământ şi intensitatea fenomenului de bullying.

În prezent, Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar nu face vreo referire la bullying, dar prevede mai multe structuri care au sarcina prevenirii violenţei în şcoli. Iar Comisia pentru prevenirea şi eliminarea violenţei, a faptelor de corupţie şi discriminării în mediul şcolar şi promovarea interculturalităţii, înfiinţată la nivelul tuturor unităţilor şcolare cu personalitate juridică, este nefuncţională în cvasitotalitatea şcolilor. Deşi are în responsabilitate preluarea sesizărilor privind bullying-ul între elevi, conform consultărilor realizate de Salvaţi Copiii, copiii nu apelează la această comisie din simplul motiv că nu ştiu de existenţa ei, un indicator serios al inactivităţii în aria faptelor de violenţă.

Folosind experienţa acumulată în proiectul pilot desfăşurat de Salvaţi Copiii în Târgovişte, considerăm că orice strategie anti-bullying la nivelul şcolii trebuie să pornească de la următoarele abordări specifice:

A. Implementarea riguroasă a unui plan anti-bullying la nivelul fiecărei grădiniţe ori unităţi şcolare prin: stabilirea şi respectarea mecanismelor de identificare, raportare şi soluţionare a situaţiilor de bullying şi evaluarea anuală a impactului înregistrat la nivelul şcolii;

B. Asigurarea consilierii psihologice prin crearea unei reţele de consilieri şcolari, adecvată la numărul de elevi şi, pentru şcolile din mediul rural, la distribuţia geografică;

C. Includerea în mecanismele anti-bullying a elevilor, ca actori importanţi în prevenirea şi semnalarea faptelor de bullying şi în derularea activităţilor de informare şi prevenire.

D. Participarea părinţilor în dezbateri şi sesiuni de informare organizate de şcoli, susţinerea demersurilor unităţilor şcolare şi asumarea propriilor responsabilităţi cu privire la fenomenul de bullying.

Referitor la un mecanism concret de prevenire şi de combatere a bullying-ului în şcoli, consiliille lor de administraţie ar trebui să pună în discuţie numirea unui Grup de acţiune anti-bullying al şcolii din care vor face parte:

• directorul sau directorul adjunct al unităţii

• consilierul şcolar

• unul sau trei cadre didactice, ca persoane de referinţă anti-bullying

• doi sau mai mulţi reprezentanţi ai elevilor

• părinţi.

Gândul: Aveţi cunoştinţă de strategii de succes folosite în alte ţări pentru corectarea fenomenului?

Gabriela Alexandrescu: Abordările de succes care apar în orice dezbatere pe tema soluţiilor de stopare a fenomenului de bullying şi de crearea a unui climat şcolar în care violenţa, în orice formă de manifestare, este descurajată sistematic sunt programul Olweus de prevenire adoptat de instituţiile din Suedia încă din 1994, modelul finlandez KiVa şi modelul bazat pe participarea directă a agresorului la remediere ori la împăcarea cu victima, numit ”The Shared Concern Method”.

Programul Olweus de prevenire a bullying-ului (POPB) porneşte de la constatarea că într-un „cerc de bullying” tipic sunt implicaţi mai mulţi protagonişti ale căror roluri jucate în desfăşurarea conflictului nu sunt statice, ele schimbându-se în mod dinamic între elevii care interacţionează. Propunând patru niveluri de intervenţie (şcoală, clasă, nivel individual şi comunitate), obiectivele programului vizează restructurarea mediului social al copilului la şcoală şi construirea unui sentiment de comunitate în rândul elevilor şi adulţilor. Modelul de prevenire a bullying-ului ce implică întreaga şcoală, se bazează pe patru principii cheie care ar trebui respectate de către toţi adulţii:

1. Căldură, interes pozitiv şi implicare în sprijinirea elevilor

2. Limite ferme pentru comportamentul inacceptabil

3. Folosirea cu consecvenţă a consecinţelor negative, atunci când sunt încălcate regulile

4. Modele pozitive.

Această abordare ce implică întreaga şcoală arată în mod clar că bullying-ul este o responsabilitate comună şi gestionarea sa cu succes depinde de angajamentul şi măsurile coordonate ale personalului şcolar, părinţilor şi de implicarea activă a elevilor. Efectele pe termen lung ale programelor fundamentate pe principiile Olweus arată o scădere a riscului de a deveni victimă a hărţuirii ori agresiunilor repetate cu cel puţin 28%, o diminuare raportată de şcoli cu privire la comportamentele antisociale (furt, vandalism, absenteism, altercaţii etc.) şi o îmbunătăţire a climatului general al şcolii şi a rezultatelor elevilor.

Modelul finlandez KiVa

Programul şcolar antibullying KiVa (acronimul pentru „Kiusaamista Vastaan”, care înseamnă în limba finlandeză „against bullying”) a fost dezvoltat de Universitatea Turku cu sprijinul financiar al Ministerului Educaţiei şi Culturii din Finlanda. În prezent, 75% din totalul şcolilor primare şi al liceelor din Finlanda au aderat la acest model, adică 2.260 de unităţi şcolare.

Programul KiVa, care cuprinde acţiuni universale şi acţiuni ţintite pe intervenţie, se concentrează asupra martorilor şi asupra modalităţilor prin care ei pot contribui la oprirea bullying-ului, susţinerea victimelor, raportarea situaţiilor cadrelor didactice ori prin refuzul de a încuraja şi susţine agresorul. Derularea programului include activităţi (dezbateri, exerciţii role-play, focus-grupuri, joc video, filme, postere în toate clasele) care vizează influenţarea normelor grupurilor, educaţia copiilor pentru comportamente constructive şi responsabile, învăţarea autocontrolului pentru a nu deveni agresori şi încurajarea lor de a interveni şi ajuta victimele bullying-ului.

În fiecare şcoală, se creează echipe antibulllying (uşor de identificat prin vestele specifice sau alte simboluri) formate din trei cadre didactice şi responsabilul clasei, care pot interveni în orice moment al zilei. Aceste echipe organizează pentru elevi, anual, 20 de ore de pregătire şi informare având următoarele obiective:

- Sensibilizarea cu privire la rolul pe care grupul de elevi îl poate juca în declanşare şi oprirea situaţiilor de bullying;

- Creşterea empatiei faţă de victime;

- Promovarea în rândul copiilor a strategiilor de susţinere a victimelor.

Evaluările cu privire la efectele pe termen lung asupra copiilor au arătat o creştere a atractivităţii şcolii şi o reducere a cazurilor de anxietate ori depresie, inducând o schimbare a ambianţei şcolare. 98% dintre victimele care au interacţionat cu echipele KiVa din şcoli au declarat că situaţia lor s-a ameliorat semnificativ.

Metoda „Preocupării Împărţite/Partajate” (Shared Concern Method)

Creată de Anatol Pikas, profesor de psihologie suedez, şi folosită în numeroase ţări, precum Suedia, Spania, Scoţia, Australia şi Franţa, această metodă completează celelalte intervenţii în cazurile de bullying şi reprezintă o abordare nepunitivă prin încurajarea elevilor de a găsi împreună o soluţie de remediere sau împăcare sub îndrumarea unui specialist pregătit în acest sens.

Metoda acţionează asupra calităţii relaţiilor dintre elevi, prin comunicare, stimularea empatiei, a încrederii reciproce şi prin evitarea aplicării de sancţiuni agresorului care este pus în poziţia de îndreptare a problemei create şi autocorectare a comportamentului său şi determinat să-l preocupe situaţia victimei.

Din punct de vedere metodologic, metoda urmăreşte îndepărtarea efectului de grup, caracteristic bullying-ului, prin reindividualizarea fiecărui membru al acestuia. Ea constă în organizarea de întâlniri individuale cu autorul actelor de bullying, apoi cu ceilalţi membri mai activi ai grupului, în care autorul şi susţinătorii lui sunt chemaţi să stabilească singuri ce ar putea să facă pentru ca victima să nu se mai simtă ameninţată, ceea ce înseamnă că pentru soluţiile propuse vor fi responsabili. După aceste prime întâlniri, mediatorul adult va discuta cu victima pentru a explora situaţia din perspectiva ei şi pentru a-i oferi ajutorul necesar. La final, are loc întrevederea între agresor/agresori şi victimă în care cei acuzaţi de bullying propun soluţiile lor elevului asupra căruia au fost comise actele de bullying. Întâlnirile se desfăşoară până când se constată că agresiunile ori ameninţările încetează, iar victima consideră că nu mai sunt probleme.

Metoda a fost utilizată în 60% din şcolile australiene şi 5% din şcolile britanice, rata eficienţei opririi bullying-ului între elevi fiind de 3,83 la 5 cazuri, respectiv 4,14 din 5 cazuri, fiind considerată metoda cu cel mai puternic impact pozitiv asupra relaţiilor între elevi.

Gândul: Ce trebuie să facă părinţii astfel încât copiii lor să nu fie agresaţi sau să nu devină agresori?

Gabriela Alexandrescu: Familia are o influenţă majoră asupra modului în care copilul se dezvoltă, pe de o parte, prin valorile şi principiile pe care le promovează, şi, pe de altă parte, prin calitatea relaţiilor existente în sânul acesteia.

Un copil dintr-o familie în care sunt valorizate toleranţa, respectul, empatia etc, şi în cadrul căreia sunt manifestate comportamente concrete ce susţin aceste valori, va fi capabil să promoveze mai departe aceste valori, deoarece va replica în relaţiile lui cu ceilalţi aceleaşi valori pe care le-a experimentat în cadrul familiei. De asemenea, copilul dintr-o familie în care părinţii reuşesc să construiscă relaţii pozitive, reuşesc să se conecteze emoţional, să privească cu înţelegere şi empatie nevoile de dezvoltarea ale acestuia, va fi capabil să empatizeze şi să se conecteze la suferinţa celor din jurul său, deoarece şi el a experimentat acest lucru.

Invers, într-o familie în care sunt valorizate dominarea, puterea, critica, competiţia excesivă, creşte probabilitatea ca şi copilul să manifeste tendinţe asemănătoare, fără a ţine cont de comportamentele prin care manifestă, în mod concret, aceste valori. Totodată, un copil care a experimentat în familie neglijarea şi abuzul, va avea aceeaşi tendinţă de a abuza şi de a fi nepăsător faţă de situaţia vulnerabilă a celor din jur, fiind încapabil să rezoneze cu suferinţa emoţională a acestora.

Pe lângă acesti factori din cadrul familiei care pot favoriza apariţia şi „supravieţuirea” fenomenului de bullying, la fel de importantă este şi atitudinea părinţilor atunci când se confruntă cu acest fenomen. Adesea, părinţii ignoră bullying-ul şi îl consideră o parte firească a procesului de creştere şi maturizare a copiilor, fără să cunoască posibilele consecinţe negative. Cercetările psihologice în acest domeniu au arătat că, pe termen scurt, victimele manifestă un interes tot mai scăzut pentru şcoală, adesea exprimat prin scăderea rezultatelor la învăţătură, uneori ajungându-se până la abandon şcolar. Pe termen lung, bullying-ul este un predictor pentru instalarea tulburărilor anxioase (inclusiv sindrom de stres posttraumatic) sau a tulburărilor depresive. Iar în ceea ce-i priveşte pe agresori, s-a descoperit o legătură semnificativă între comportamentele de bullying, manifestate în copilărie şi adolescenţă, şi tulburările de adaptare, comportamentul delicvent şi comportamentele de risc (consum de substanţe etc.), manifestate la maturitate.

Aşadar, este foarte important ca părinţii să fie vigilenţi şi să identifice cât mai rapid semnele care pot conduce către identificarea bullying-ului:

- Ajunge acasă cu lovituri, vânătăi, tăieturi sau alte răni pe care refuză să le explice sau nu poate să le explice;

- Îşi modifică traseul către, şi de la şcoală (pentru a-şi evita colegii) sau pleacă la şcoală mai devreme sau mai târziu decât ora obişnuită;

- Are dificultăţi cu temele de casă şi are note mai mici decât de obicei;

- Vine acasă cu obiectele personale distruse;

- Are schimbări emoţionale sau comportamentale (liniştit, retras sau dimpotrivă, iritat, agitat), în rutina de joc sau felul în care foloseşte internetul şi reţelele sociale;

- Devine neliniştit când este întrebat ce se întâmplă la şcoală şi exprimă neîncredere în forţele proprii;

- Se izolează, se retrage din interacţiunile cu familia;

- Îi este teamă să meargă la şcoală şi caută pretexte să lipsească de la şcoală (acuzând dureri de cap sau stomac, răceli etc.);

- Merge la toaletă doar acasă (evită sa meargă la şcoală căci acolo, fără supravegherea adultului, se întâmplă cele mai multe din comportamentele de bullying).

Părinţii trebuie să ia în serios plângerile copilului cu privire la comportamentele de bullying deoarece este modul în care reuşesc să transmită copilului că ceea ce experimentează el nu este normal şi că nu este singur. Sentimentul de singurătate şi neputinţă în astfel de situaţii poate fi mai devastator decât hărţuirea în sine. Copilul are nevoie de cineva care să îi fie alături, să îl sprijine, să îl înţeleagă şi să-i ofere validare. Dacă părinţii suspectează că copilul este victimă a bullying-ului, ei trebuie să anunţe şcoala în cel mai scurt timp posibil. Odată informate, cadrele didactice ar putea monitoriza mai atent comportamentele copiilor şi ar putea lua măsurile necesare pentru a le garanta siguranţa. Consilierul sau psihologul şcolar ar putea, de asemenea, să ajute copilul sau să refere către un serviciu specializat de asistenţă psihologică. Părinţii pot ajuta copilul să stabilească şi să repete împreună cu copilul ce poate să spună şi să facă dacă este pus în astfel de situaţii: fie cere, calm şi ferm, stoparea comportamentului care îl deranjează ”Încetează! Lasă-mă în pace!”; fie solicită ajutorul anumitor prieteni; fie apelează la ajutorul unui adult. Copilul victimă trebuie încurajat să participe la activităţi în afara şcolii, unde îşi poate face prieteni care să-l ajute sau unde poate dobândi anumite abilităţi sociale care vor fi transferate în contextul şcolar. Într-o situaţie de bullying, părinţii, cadrele didactice, consilierul şcolar trebuie să formeze o echipă în combaterea bullying-ului prin întocmirea unui plan de acţiune, cu paşi concreţi în vederea rezolvării situaţiei. Participarea părinţilor la întâlnirile din cadrul şcolii pe tema bullying-ului este extrem de importantă. Fără o implicare activă, constantă şi focusată pe soluţii a părinţilor, fenomenul de bullying nu va putea fi prevenit şi combătut.

Gândul: Cum pot ajuta ceilalţi membri adulţi ai societăţii? După cum aţi spus şi dumneavoastră, primul responsabil de corectarea fenomenului este adultul.

Gabriela Alexandrescu: Familia şi şcoala, ca două componente ale societăţii, au o oarecare influenţă asupra valorilor şi principiilor după care societatea se ghidează. Dar şi societatea, la rândul său, reuşeşte să aibă o influenţă asupra valorilor şi principiilor din cadrul familiei şi şcolii. Dacă există acelaşi set de valori pozitive (respect, toleranţă, grijă, curaj etc), la nivelul celor trei paliere (familie, şcoală şi societate), această influenţă multiplă, prin efectul său de potenţare, sedimentează acele obişnuinţe comportamentale pozitive ale copiilor ce vor acţiona ca factori individuali de prevenire şi combatere a bullying-ului. Astfel, dacă la nivelul familiei, şcolii şi societăţii este promovat respectul faţă de ceilalţi prin acţiuni şi comportamente conştiente, concrete şi consecvente, atunci această valoare va face parte din fiinţa copilului şi va fi manifestată de către acesta în toate contextele lui sociale.  

Adesea, aceste valori sunt doar exprimate verbal de către adulţi (părinţi, cadre didactice, diferiţi membrii ai comunităţii etc.), dar nu şi manifestate comportamental. De exemplu, un părinte care face remarci „acide” la adresa unui cadru didactic, în faţa copilului, nu promovează respectul faţă de celălalt. Un cadru didactic care critică sarcastic efortul unui elev, nu promovează respectul faţă de celălalt. O persoană publică care denigrează o persoană sau o categorie socială, nu promovează respectul faţă de celălalt. În faţa unor astfel de mesaje duale de tipul „una spunem şi alta facem” copilul devine confuz şi, de obicei, alege să manifeste comportamentul observat şi nu ceea ce i s-a comunicat că ar fi bine să facă. Alege să manifeste acele comportamente care sunt valorizate implicit de societate (dominare, putere etc.), nu acele comportamente care sunt doar exprimate verbal, dar nepracticate (toleranţă, grijă etc.). Societatea, prin valorile pe care le promovează în mod implicit şi explicit, poate avea un impact major în reducerea comportamentelor de bullying.

Gândul: Este mai periculos cyberbullying-ul decât bullying-ul? Psihologii susţin că că acest lucru este adevărat, deoarece pe internet lipseşte interacţiune umană, care atenuează de multe ori duritatea mesajului.

Gabriela Alexandrescu: Atât cyberbullying-ul cât şi bullying-ul sunt două fenomene la fel de periculoase. Însă periculozitatea lor este diferită deoarece ele apar în contexte diferite. Cyberbullying-ul poate fi definit ca bullying-ul realizat prin diferite dispozitive mobile sau prin internet. Uneori, el poate fi mai neplăcut decât bullying-ul, deoarece are un impact social mai mare, adică mesajul menit să rănească ajunge la mai multe persoane, într-un timp foarte scurt. Deoarece mesajul rămâne online, iar victima nu are niciun control asupra acestui lucru, poate produce un disconfort emoţional semnificativ. De asemenea, anonimatul agresorului reprezintă şi el un factor care poate accentua sentimentul de neputinţă şi de nesiguranţă.

Programele educaţionale în şcoli şi în mediul online (de tipul „Ora de Net” - susţinut de Salvaţi Copiii), prin intermediul cărora copiii, părinţii şi cadrele didactice pot cunoaşte atât riscurile din mediul online dar şi metodele prin care aceste riscuri pot fi combătute, pot contribui semnificativ la reducerea incidenţei cyberbullying-ului.

Gândul: Cunoaşteţi programe de succes anti-bullying implementate în şcoli din România?

Gabriela Alexandrescu: În perioada octombrie 2018 – aprilie 2019, Salvaţi Copiii a implementat în municipiul Târgovişte proiectul pilot „Şcoli fără bullying”. Proiectul a avut la bază experienţa de peste 10 ani a specialiştilor Salvaţi Copiii în ceea ce priveşte combaterea oricărei forme de violenţă îndreptate împotriva copilului, prin intermediul unei abordări multidisciplinare.

Ideea fundamentală a proiectului a constat în modificarea climatului social în care copiii/elevii se dezvoltă şi cresc. S-a urmărit crearea şi dezvoltarea unui climat şcolar pozitiv, bazat pe un set de principii şi valori menit să descurajeze comportamentele agresive în rândul copiilor şi să încurajeze comportamentele care denotă toleranţă, respect, curaj şi grijă faţă de celălalt. Acest lucru a fost posibil prin creşterea nivelului de conştientizare cu privire la riscurile bullying-ului pentru sănătatea emoţională a copiilor, în rândul tuturor actorilor implicaţi în actul educaţional: cadre didactice, consilieri şcolari, părinţi, elevi. De asemenea, un alt factor important ce a contribuit semnificativ la modificarea climatului şcolar a fost dezvoltarea nivelului de competenţe ale actorilor cheie implicaţi - cadru didactic, consilier şcolar, elev, părinte, în identificarea, recunoaşterea şi gestionarea bullying-ului în mediul şcolar. S-a avut în vedere dezvoltarea abilităţilor socio-emoţionale ale copiilor, precum şi schimbarea perspectivei pe care o au adulţii asupra fenomenului de bullying (profesori, părinţi etc). Şi, nu în ultimul rând, s-a avut în vedere importanţa participării copiilor în elaborarea strategiilor şi soluţiilor pentru eliminarea comportamentelor de bullying, în acord cu nevoile specifice ale fiecărei şcoli.

O analiză preliminară a rezultatelor proiectului pilot de la Târgovişte demonstrează o evoluţie pozitivă în ceea ce priveşte combaterea fenomenului de bullying. Aproximativ 70% dintre copiii chestionaţi au afirmat că au observat o îmbunătăţire semnificativă în ceea ce priveşte reducerea comportamentelor de bullying din clasa/şcoala lor.

Gândul: Ce programe derulează Salvaţi Copiii în acest sens, acum? Ce planuri de viitor aveţi, în acest domeniu?

Gabriela Alexandrescu: Salvaţi Copiii a lansat, în luna aprilie a acestui an, o nouă campanie de combatere şi prevenire a bullying-ului Alege să te opui bullying-ului. Principalele obiective ale campaniei sunt:

- Conştientizarea nivelului crescut de manifestare a comportamentelor de bullying între copii, precum ş­i a consecinţelor negative dramatice pe care bullying-ul le are asupra dezvoltării emoţionale a copiilor.

-- Con­ştientizarea nevoii de intervenţie integrată ­şcoală-familie-copil, în vederea creării unui climat pozitiv în ­şcoală, dar şi pentru gestionarea corectă şi sănătoasă a comportamentelor de bullying;

- Îmbunătăţirea capacităţii de răspuns a şcolilor, în colaborare cu Ministerul Educaţiei, prin adoptarea unor mecanisme de prevenire şi intervenţie în diminuarea fenomenului de bullying, flexibile şi adaptate la specificul şi dimensiunea fiecărei şcoli.

În cadrul acestei campanii Salvaţi Copiii colaborează cu instituţiile publice (Ministerul Educaţiei, Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională etc.) în vederea îmbunătăţirii documentelor strategice care reglementează activităţile educaţionale, astfel încât şcoala să devină un mediu sigur pentru educarea şi dezvoltarea copiilor.

Plecând de la rezultatele unui proiect pilot implementat în 40 de şcoli şi licee din judeţul Dâmboviţa, Salvaţi Copiii şi-a propus să intervină, în perioada aprilie 2019-iulie 2020, în 50 de şcoli la nivel naţional. Intervenţia constă în crearea şi formarea unor grupuri de lucru la nivelul fiecărei şcoli. Aceste grupuri au o responsabilitate directă în ceea ce priveşte prevenţia bullying-ului, adică crearea unui climat social pozitiv, dar şi în ceea ce priveşte intervenţia, adică elaborarea şi implementarea unor strategii clare şi eficiente de evaluare, raportare, monitorizare şi intervenţie în situaţii specifice de bullying. Grupul de lucru format din director, consilier şcolar, 2-3 cadre didactice, 3-4 copii, 3-4 părinţi şi diferiţi membri ai comunităţii desfăşoară activităţi de reducere a fenomenului de bullying pe tot parcursului anului şcolar. Din experienţa Salvaţi Copiii a reieşit că numai prin implicarea continuă a tuturor actorilor implicaţi în actul educaţional, fenomenul de bullying poate fi redus. Prin intermediul activităţilor desfăşurate de aceste grupuri de acţiune, Salvaţi Copiii îşi propune să mobilizeze în lupta anti-bullying peste 10 000 de copii, 2000 de profesori, 70 de consilieri şcolari, 150 de directori şi 5000 de părinţi.

Totodată, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor publicului larg în vederea combaterii fenomenului de bullying, Salvaţi Copiii a lansat platforma online www.scolifarabullying.ro. Pe această platformă pot fi găsite sfaturi utile pentru copii, părinţi şi cadre didactice, precum şi o hartă a bulying-ului, unde se poate atrage atenţia asupra unor situaţii concrete de bullying şi unde un speciliast oferă consiliere specializată.

Citește și: