Andrei Luca POPESCU
15459 vizualizări 25 mar 2013

O comisie tehnică a Ministerului Apărării va pleca săptămâna aceasta în Portugalia, pentru a evalua în amănunt avioanele multirol F-16 de producţie americană, pe care România intenţionează să le cumpere la mâna a doua, de la forţele aeriene portugheze. Ministrul Mircea Duşa urmează să definitiveze negocierile cu omologul său portughez, José Pedro Aguiar-Branco, aşa cum a fost mandatat de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, informează Ministerul Apărării, la solicitarea gândul.

„În funcţie de negocieri, programul se derulează pe o perioadă mai îndelungată de timp, cu tranşe anuale, care vizează atât modernizarea avioanelor, pregătirea piloţilor, achiziţionarea separată a avionicii acesteia şi a sistemului de război electronic, precum şi alte măsuri de natură organizatorică. Detaliile financiare nu au fost încă stabilite, fiind parte a procesului de negociere”, au mai explicat reprezentanţii Ministerului Apărării, pentru gândul.

Comisia tehnică va sta în Portugalia în jur de o săptămână. După ce experţii tehnici îşi vor da avizul pe aparatele de zbor, urmează ca ministrul Mircea Duşa să negocieze direct cu omologul său portughez, apoi urmează ca oferta să fie aproabată în CSAT şi în final să se ia decizia de achiziţie, au explicat surse din MApN care sunt paşii administrativi care urmează.

Negocierile cu Portugalia au început de anul trecut, în mandatul ministrului liberal Corneliu Dobriţoiu. Atunci, ministrul Dobriţoiu a anunţat că discuţiile vizau achiziţia a 12 aparate F-16 second-hand, în cadrul unui contract de 670 de milioane de euro. Aparatele ar fi costat 120 de milioane de euro, iar restul contractului, până la suma totală, ar fi inclus suportul logistic. Diferenţa de preţ, de 550 de milioane de euro, ar fi fost aceeaşi şi în cazul achiziţiei unor avioane F-16 noi. Planul din 2012 presupunea plata avioanelor în tranşe eşalonate pe 5 ani, deci un efort bugetar sustenabil pentru MApN.

„O comisie tehnică s-a deplasat şi în 2012, pe vremea ministrului Dobriţoiu, în Portugalia, pentru a evalua avioanele. Era vorba fie de 12, fie de 24 de aviaone. Ele sunt în stoc, menţinute în stare impecabilă şi upgradate la standardul Block 40. Portughezii le vând pentru că au o datorie publică foarte mare, forţele lor aeriene nu sunt încântate că trebuie să le vândă, însă e o problemă internă a lor. Este ultimul tren pentru România să achiziţioneze avioane F-16, pentru că piaţa este închisă”, au declarat surse apropiate negocierilor din MapN, pentru gândul.

În 2012, un alt stat care oferea avioane F-16 second hand pentru România a fost Olanda, însă acestea au fost vândute Iordaniei, pentru că România nu avea la dispoziţie banii necesari pentru achiziţie.

Modernizarea flotei aeriene a României, compusă din aproximativ 300 de MiG 21 Lancer a căror resursă de zbor expiră începând din acest an şi care nu sunt upgradate la standarde NATO, implică de asemenea alte costuri, după achiziţionarea de aparate F-16. Ministrul Corneliu Dobriţoiu explica în 2012 că va fi nevoie de alte peste 150 de milioane de lei (aproximativ 35 de milioane de euro), pentru modernizarea infrastructurii necesare operării avioanelor F-16, precum şi pentru înarmarea aparatelor de zbor. Costuri suplimentare vor implica şi cursurile de instruire a piloţilor români, care ar urma să aibă loc în Portugalia şi în SUA.

Ministrul Apărării, Mircea Duşa, a explicat într-un interviu pentru Agerpres că Armata Română dispune de 110 avioane MiG 21 Lancer modernizate. Modernizarea unui astfel de avion de producţie rusească necesită 6 milioane de lei, însă avionul modernizat poate fi folosit doar pentru misiuni pe timp de pace, nefiind înarmat şi înzestrat cu avionică la standarde NATO.

În 2012, ministrul Corneliu Dobriţoiu declara că România se află în pericolul de a nu mai putea asigura misiunile de poliţie aeriană, responsabilitate asumată o dată cu aderarea la NATO.

Istoricul negocierilor României pentru avioane multirol

În 2008, România îşi anunţa intenţia să cumpere 48 de avioane multirol noi, de generaţia a 4-a, şi era dispusă să aloce 3,5 miliarde de euro pentru această achiziţie.

Cinci mari producători au depus, în acea perioadă, oferte la Ministerul Apărării şi au purtat negocieri şi prezentări la Bucureşti. Era vorba despre Lockheed Martin (SUA) cu modelul F-16, Saab (Suedia) cu modelul JAS-39 Gripen, Boeing (SUA) cu modelul F-18, consorţiul Eurofighter (mai multe state europene) cu modelul Typhoon şi Dassault (Franţa) cu modelul Rafale.

În urma discuţiilor politice de la Bucureşti, care ţineau seamă de parteneriatul strategic al României cu SUA, de obligaţiile operaţionale din NATO, dar şi de interesele economice de viitor, care se bazau pe investiţii geostrategice, a devenit evident că preferaţii erau americanii şi modelul de avion F-16.

La vremea respectivă, au existat politicieni printre care liderul PSD Mircea Geoană sau premierul PNL Călin Popescu Tăriceanu, care au acuzat că Preşedinţia, respectiv Traian Băsescu, nu este deschisă către ofertanţii din Europa şi favorizează producătorul din SUA.

Singurul concurent real al F-16 era modelul suedez Gripen. Saab oferea un model nou-nouţ României, dar venea şi cu o ofertă de “offset” net superioară faţă de cea americană – investiţii în industria românească.

Planul s-a schimbat în 2010, în contextul în care România devenea membră a Tratatului privind scutul antirachetă al SUA, dar şi în plină criză financiară. România se angaja, în cadrul unui acord cu Guvernul SUA, să cumpere 48 de avioane F-16, în două etape – 24 second hand şi 24 noi.

Prima etapă prevedea achiziţia de 24 de aparate F-16 second-hand, care ar fi urmat să fie livrate gratis de SUA, din flota Gărzii Naţionale, în 2013. România trebuia însă să plătească aproximativ 1,3 miliarde de dolari pentru modernizarea şi echiparea completă a avioanelor respective, asistenţa tehnică pe o perioadă de 3 până la 5 ani, simulatoare de zbor, muniţia, armamentul, transportul şi adaptarea infrastructurii de la sol. Piloţii români şi personalul tehnic urmau să fie instruiţi în baze militare americane, la standardele US Air Force.

A doua etapă presupunea achiziţia altor 24 de aparate F-16, de data aceasta noi. Ministerul Apărării nu a prezentat niciodată însă un termen la care urma să fie făcută această achiziţie şi nici cât urma să coste.

Acest acord nu a fost pus niciodată în practică, deşi România stabilise cu partea americană chiar şi calendarul pe baza căruia trebuiau plătiţi banii în rate. Guvernul PDL condus de Emil Boc nu a putut asigura fondurile necesare pentru această achiziţie.

O dată cu schimbarea guvernării PDL, în 2012, Ministerul Apărării a avansat o nouă variantă de lucru: achiziţionarea de F-16 second-hand, de la armatele Olandei sau Portugaliei, care au anunţat că au disponibile astfel de aparate folosite. Aceste variante au fost lansate în primăvara anului 2012, din partea PNL, iar CSAT a fost informat despre ele la vremea respectivă, fără a lua însă vreo decizie.

Disponibilitatea Olandei de a vinde României 15 avioane F-16 aflate în uz a fost anunţată în contextul în care Olanda era singurul stat care se opunea aderării României la spaţiul Schengen. Cu toate acestea ambasadorul olandez la Bucureşti a negat că cele două subiecte ar avea vreo legătură. Cum Guvernul României nu a asigurat fondurile necesare pentru o astfel de achiziţie, Olanda a dat curs cererii venite din Iordania, vânzând avioanele acolo.

Portugalia a rămas astfel singurul ofertant de avioane F-16 second hand cu care România a purtat negocieri începând de anul trecut.

Citește și: