Andreea OFIŢERU
19938 vizualizări 6 apr 2013

De unde află copiii români despre sex? De la şcoală sau din familie? Ştirile tot mai dese despre scadalurile sexuale din şcoală îi pun pe gânduri deopotrivă pe părinţi şi pe profesori. Care e vârsta potrivită pentru a-i vorbi copilului despre sex şi care e cea mai bună metodă? E o întrebare la care şcoala încearcă să răspundă prin materia opţională „Educaţie pentru sănătate” în cadrul căreia sunt predate sporadic şi noţiuni despre sexualitate. De cele mai multe ori însă „Educaţia pentru sănătate” se face la ora de dirigenţie sau nu se face.

„La noi la liceu n-am făcut deloc educaţie pentru sănătate şi cu atât mai puţin educaţie sexuală, pentru că noi avem profil economic. Nici nu avem oră de dirigenţie”, spun elevele de la Colegiul Naţional  „Virgil Madgearu” din Capitală.

Fetele îşi amintesc vag că profesoara de biologie le-a spus prima dată câte ceva despre sexualitate în cadrul orelor despre corpul uman. „În rest, fiecare îşi ia informaţiile de unde poate. În „Săptămâna Altfel”, în care nu facem cursuri, facem teatru în loc să vină cineva să ne vorbească despre problemele astea”, a adăugat Corina, una dintre eleve.

În schimb, elevii de la Colegiul „Sf. Sava” învaţă despre educaţia pentru sănătate, dar la ora de dirigenţie. „De câteva ori pe an vin mai multe ONG-uri şi ţin cursuri la câteva dintre clase. Însă, din păcate ofertele lor sunt mai slabe de la an la an. În rest, educaţia pentru sănătate se face la dirigenţie”, a spus George Cazacu, director la Colegiul Naţional „Sf. Sava”.

Faptul că sexualitatea este un subiect tabu în şcoala românească este confirmat de datele de la Ministerul Educaţiei care arată că aproximativ 12% din elevii din România urmează opţionalul de „Educaţie pentru sănătate”.

În anul şcolar 2011-2012, această disciplină  s-a ţinut în 1.141 de şcoli din mediul urban şi în 1.276 de şcoli din mediul rural. Ceea ce înseamnă că aproximativ 170.000 de elevi au aflat anul trecut despre sex în timpul unor ore de curs dedicate special acestui subiect. Oficialii de la minister spun că, pe lângă aceştia, alţi 220.000 au mai desfăşurat activităţi extracurriculare şi extraşcolare legate de educaţia pentru sănătate.

În total, 390.000 de elevi au participat într-un fel sau altul la cursuri în care aflau şi informaţii despre viaţa sexuală. Cifra este mică ţinând cont că în învăţământul preuniversitar sunt 3 milioane de elevi.

Profesorii: elevilor nu le răspunde nimeni

Despre modul cum se predă educaţie sexuală în şcolile din România nu sunt mulţumiţi nici profesorii, care spun că despre sex  se vorbeşte cu perdea în şcoală. De multe ori dascălii se văd puşi în faţa unei situaţii neplăcute cu elevi care în lipsa informaţiilor ajung subiect al buletinele de ştiri.

 „Este vorba despre o precocitate sexuală la copii în zilele noastre. Elevii pun întrebări, aceste întrebări sunt legitime, însă nu le răspunde nimeni. Părinţii evită, şcoala o face cum o face, şi atunci mai rămâne mass-media şi gaşca din parc”, afirmă Marian Banu, inspector de imagine la Inspectoratul Şcolar Bucureşti. El adaugă că, într-adevăr există disciplina de „Educaţie pentru sănătate”, însă nu toate şcolile optează pentru această materie, iar elemente de educaţie sexuală nu se fac decât la liceu.

La rândul lor, părinţii spun că educaţia  sexuală ar trebui predată mult mai devreme. „Noi am propus de mai multe ori ca noţiuni de sex să primească elevii încă de la clasa a V-a. Acum se predau numai că noţiuni despre corpul uman. Dar educaţia pentru sănătate ar trebui predată de nişte specialişti, în niciun caz de către diriginte aşa cum se face acum de cele mai multe ori”, a spus Mihaela Gună, preşedintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi.

Ce se predă la şcoală?

Ce învaţă însă elevii la opţionalul ”Educaţia pentru Sănătate”? Programa şcolară este împărţită pe anii de studii. La clasele V - VI se predă despre sentimentul de iubire faţă de apropiaţi, la clasele VII-VIII se învaţă despre ceasul organismului feminin şi despre comportamentul sexual. Începând cu clasele a IX şi a X-a elevii învaţă despre planificarea familială, iar din clasele XI- şi a XII-a despre diferenţele sexuale la femei şi bărbaţi.

Manualul pentru clasele VII-VIII

Primele informaţii sexuale aflate de elevi sunt în ultimele clase de gimnaziu. Manualul pentru clasele VII-VIII editat la Editura Didactică şi Pedagogică în 2008, îi învaţă pe elevi despre transformările din perioada pubertăţii.

„Perioada pubertăţii pe care o traversezi este dificilă. Schimbările anatomice, fiziologice şi emoţionale sunt sentimente care te încearcă frecvent”, se arată capitolul ”Comportamentul sexual responsabil: atitudini faţă de debutul vieţii sexuale”.

Manualul pentru clasele VII-VIII

Autorii îi sfătuiesc pe elevi să-şi caute informaţii despre ceea ce îi preocupă şi, totodată, să fie siguri că acele informaţii sunt corecte.

Despre începerea vieţii sexuale elevii află că „este un moment cu o încărcătură emoţională, care lasă impresii puternice asupra psihicului”. „De aceea, trebuie ca primul contact sexual să se petreacă la momentul potrivit, nu sub influenţa prietenilor care spun „eu am făcut-o, tu eşti ultimul/ultima, nu păţeşti nimic dacă o faci”, şi nici sub presiunea partenerului care eventual ameninţă că vă veţi despărţi dacă nu accepţi”, mai arată autorii cărţii.

Manualul demontează „miturile” care circulă printre elevi. Unul dintre acestea este:  „a face sex este cel mai important lucru pentru tineri!”. În această privinţă, manualul  arată că „adevărul este că nimănui nu-i place să fie tratat după consideraţii generale, ca şi cum ai spune că dacă tinerilor le place Coca-Cola, tu trebuie să bei obligatoriu”.

Manualul pentru clasele VII-VIII

Un alt mit demontat este despre virginitate -  „Oricine îşi dă seama dacă eşti încă virgin/ă sau nu”. În această privinţă manualul îi îndeamnă pe elevi să se uite în oglindă. „Priveşte-te în oglindă. Este un semn pe faţa ta? Scrie pe faţa ta „virgin”? E adevărat că sunt mult mai interesanţi cei ce se laudă cu experienţa lor sexuală. În realitate, aceşti lăudăroşi au cele mai puţine motive de mândrie şi cele mai reduse experienţe...”. În rest, manualul abordează multe teme de sănătate.

Cum se predă despre sex în Europa

Dacă elevii români învaţă sporadic despre sex, nu acelaşi lucru se întâmplă în majoritatea ţărilor europene, unde educaţia sexuală este obligatorie.

Sunt  şi câteva ţări în care, la fel ca şi în  România, cursurile despre educaţie sexuală sunt opţionale: Cipru, Italia, Lituania, Polonia şi Marea Britanie.

Una dintre cele mai avansate ţări din punct de vedere al educaţiei sexuale este Finlanda, care a introdus pentru prima dată această disciplină în curriculum în anii '70. Datele arată că după această măsură numărul sarcinilor la adolescente a scăzut. Orele de educaţie sexuală sunt predate de profesori specializaţi, iar fiecare şcoală are propria metodă, care se bazează pe filmuleţe, grupuri de discuţii sau jocuri.

Franţa este şi ea în rândul ţărilor care au introdus de timpuriu educaţia sexuală. În 1973 a fost creat Consiliul Superior al Informaţiilor Sexuale. Din 2001, educaţia sexuală a devenit obligatorie, iar elevii urmează trei sesiuni pe an, când învaţă despre biologie, aspecte sociale şi deopotrivă etice legate de sex.

Suedia poate fi considerată pionieră în privinţa educaţiei sexuale, deoarece a introdus lecţii opţionale din 1942, iar din anii '60 a introdus lecţii despre educaţie sexuală difuzate la radio. Din 1970 încoace suedezii au creat centre pentru educaţie sexuală în cadrul şcolilor, iar în prezent sunt 240 de astfel de centre.

Chiar dacă mulţi dintre părinţii germani catolici au contestat de multe ori în instanţă obligativitatea educaţiei sexuale, cei mai mulţi dintre elevii merg la astfel de cursuri. Practic, în Germania, educaţia sexuală este integrată în discipline precum cetăţenia, religia, etica şi biologia.

Ultimele rapoarte europene cu privire la politicile privind educaţia sexuală colectate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii între 2000 – 2010 arată că lipsa informaţiilor duce la creşterea gravidităţii în rândul adolescentelor.

Cele mai mari rate la graviditate în rândul tinerelor, cuprinse între 2 şi 5 %, au fost în Marea Britanie, Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia şi Estonia. În schimb în celelalte state s-au situat sub 2%.

Psihologii şcolari: noţiuni despre sex ar trebui predate de la grădiniţă

Psihologii şcolari contactaţi de gândul arată că cei mici ar trebui să afle despre sex, sau cel puţin noţiuni despre sex, încă de la grădiniţă. „Educaţia sexuală ar trebui menţionată de la grădiniţă sub formă de cunoaşterea corpului uman. Mai ales că avem alte generaţii, crescute altfel. Şi aici includem şi alimentaţia care este cu totul alta şi îi dezvoltă altfel pe copii”, a spus Marcela Călineci, psiholog şcolar. Acesta mai spune că toate scandalurile legate de sex în rândul elevilor sunt influenţate în mare măsură de mass-media şi de nesupravegherea elevilor.

”Educaţia sexuală să se predea de la 12 ani”

Profesorii de la Liceul „Henri Coandă” din Craiova, unde recent doi elevi de clasa a VIII-a şi o elevă de clasa a IX-a s-au filmat făcând sex, au venit zilele trecute cu propunerea ca educaţia sexuală să înceapă în mod obligatoriu de la 12 ani. Cel puţin ei vor încerca să facă acest lucru.

„Acum se spune acolo o lecţie şi cu asta gata. Însă, noi am propus ca acest demers să-l facă psihologii, cadrele specializate, care să le spună elevilor ce este permis să facă şi ce nu este permis. Foarte mulţi părinţi au relatat că ei nu sunt în măsura ca acasă să le explice elevilor probleme legate de sexualitate. Şi atunci elevii ajung ca la o anumită vârstă să nu aibă informaţii”, a mai spus Mihai Dragu, fost director al liceului, demis în urma scandalului.

Din cel mai recent studiu Durex la nivel european cu privire la educaţia sexuală reiese că 53,9% dintre tinerii români  participanţi consideră că profesorii care se ocupă de educaţia lor sexuală, în şcoală, nu au pregătirea necesară în domeniu.

Conform rezultatelor studiului, tinerii au nevoie de o mai bună informare pentru a-şi proteja sănătatea sexuală. De asemenea,cei chestionaţi sunt puţin mai informaţi în ceea ce priveşte percepţia asupra riscului contractării unei boli cu transmitere sexuală.

 

 

Citește și: