Madalina Prundea
391 vizualizări marţi, 18:32

Cetăţeanul irakian, D., a reclamat la CEDO că, dacă va fi deportat în Irak, se va confrunta cu riscul de a fi condamnat la moarte sau supus torturii sau unor tratamente inumane.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a anunţat în scris marţi decizia luată, în primă instanţă: România îl poate deporta pe cetăţeanul irakian, însă recomandă să nu aplice această măsură până la decizia finală a Curţii sau până la o comunicare ulterioară în această speţă.

Reclamantul ceruse 1,5 milioane de euro daune pentru prejudiciul moral, cerere respinsă de CEDO.

A ajuns în România, prima dată, în 1994

Irakianul a depus reclamaţia la CEDO împreună cu fosta soţie şi cei trei copii ai lor. El s-a născut în 1975 şi a intrat pe teritoriul României în 1994. Şi-a prelungit şederea în scopuri de afaceri până la 22 februarie 1997, potrivit documentului CEDO.

La 10 noiembrie 1997, Germania i-a acordat statutul de refugiat. S-a întors în România şi s-a căsătorit cu cel de-al doilea reclamant la 22 ianuarie 1998. Cuplul a divorţat la 26 iunie 2009.

La 9 noiembrie 1998, documentele de călătorie ale primului reclamant emise de către autorităţile germane au expirat. Prin urmare, el a cerut autorităţilor române să îi emită noi documente.

În consecinţă, în iulie 1999 şi, respectiv, în aprilie 2002, autorităţile române au eliberat documentele de călătorie pentru primul reclamant în baza Convenţiei de la Geneva din 1951. În mai 2003 au refuzat să-i mai elibereze noi documente. Cu toate acestea, primul reclamant a continuat să trăiască în România până în 2006.

Printr-o decizie pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la 26 iulie 2006, şederea primului reclamant în România a fost considerată ca fiind indezirabilă şi i-a fost interzisă intrarea pe teritoriul României pentru o perioadă de 15 ani pe motiv că reprezenta o „ameninţare serioasă pentru securitatea naţională”. El a fost luat în custodie publică şi a fost expulzat în Irak la 28 iulie 2006. Cu toate acestea, în martie 2007 a reintrat în România sub o altă identitate (prin utilizarea unor documente false), se arată în speţa CEDO, detaliată de juridice.ro.

Trafic cu migranţi din Irak

În 2007, a fost iniţiată o anchetă penală împotriva irakianului şi a mai multor persoane, inclusiv a celor doi fraţi, pentru implicarea în trafic de migranţi provenind din Irak.

La 28 ianuarie 2008, primul reclamant a fost acuzat pentru ajutorul şi contribuţia la intrarea pe teritoriul României a circa 250 de cetăţeni irakieni, prin încălcarea legislaţiei privind imigraţia şi conspiraţie criminală. Conform documentului CEDO, cea de-a treia acuzaţie împotriva reclamantului a vizat falsificarea unui număr mare de documente cu privire la înfiinţarea unor societăţi comerciale, care le-ar fi putut justifica prezenţa în România, respectiv a unor presupuse scopuri de afaceri ale cetăţenilor irakieni pe care i-a ajutat să intre în România.

La 30 iulie 2010 cauza sa a fost disjunsă şi o parte din dosarul privind complicitatea a cinci cetăţeni irakieni, presupuşi membri ai grupurilor afiliate Al-Qaeda, implicaţi în activităţi teroriste, a fost trimis autorităţilor responsabilile.

Instanţele române l-au condamnat pentru că a facilitat intratea în ţară a cinci cetăţeni irakieni, presupuşi membri ai grupurilor afiliate Al-Qaeda, implicaţi în activităţi teroriste.

Instanţa supremă a decis, în ianuarie 2016, o condamnare cu executare de cinci ani şi şase luni, redusă faţă de hotărârea instanţei de fond, pentru că acesta a a cooperat cu autorităţile competente pentru a pedepsi trei persoane pentru infracţiuni de corupţie, potrivit juridice.ro. Înalta Curte a decis la acel moment ca cetăţeanul irakian să aibă interdicţie pe teritoriul României pe o perioadă de cinci ani şi să fie deportat imediat în Irak după executarea sentinţei.

În septembrie 2017, cetăţeanul irakian a fost eliberat condiţionat din închisoare, moment în care procurorul a ordonat ca acesta să fie deportat imediat în Irak. Irakianul a contestat expulzarea la Curtea de Apel Bucureşti, a pierdut, ulterior a făcut apel, respins de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în noiembrie 2017. Totuşi, el nu a putut fi expulzat imediat, deoarece nu avea un paşaport valabil. El a a fost dus la un centru de detenţie din Otopeni, ţinerea sa în custodie fiind prelungită ulterior.

În noiembrie 2017, el a cerut azil în România, cerere care i-a fost respinsă.

Totuşi, anul trecut, cetăţeanul irakian a devenit persoană cu statut de tolerat în România şi a ajuns să trăiască, din martie 2019, în Bucureşti, cu fosta lui soţie. Autorităţile au anunţat CEDO în martie 2019 că a expirat termenul până la care pot să aplice măsura reţinerii administrative a cetăţeanului străin. Curtea precizează că autorităţile române făcuseră demersuri, de când era în detenţie administrativă, pentru a identifica o ţară terţă dispusă să îl primească pe reclamat pe teritoriul ei.

 

Citește și: