Andrei Luca POPESCU
2959 vizualizări 2 iul 2014

Asociaţia cercetătorilor români "Ad Astra" a anunţat că se alătură campaniei gândul, prin care cerem publicarea online a tuturor celor peste 33.000 de teze de doctorat din România ultimilor 25 de ani şi verificarea lor cu un soft anti-copy/paste. Demersul gândul nu are în vedere o generalizare, ci o curăţare a mediului academic din România, astfel încât asupra celor care au muncit cinstit să nu planeze nicio urmă de îndoială. Alăturaţi-vă solicitării gândul pentru a le da înapoi românilor care au muncit cu mintea lor pentru titlurile universitare prezumţia de cinste.

După ce trei rectori ai unora dintre cele mai prestigioase universităţi din România - Universitatea Bucureşti, ASE şi Medicină - au anunţat că susţin această campanie de transparentizare a doctoratelor, Ad Astra a anunţat că solicită tuturor rectorilor români să procedeze la fel.

"Asociaţia Ad Astra salută poziţia rectorilor de la Universitatea Bucureşti, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” şi Academia de Ştiinţe Economice privind publicarea online a tezelor de doctorat din România şi se alătură demersului gândul iniţiat în acest sens. Considerăm că dreptul la informare al publicului larg este îngrădit prin nerespectarea art. 168, alin. 9 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, care atribuie tezei de doctorat statutul de document public şi obligă Ministerul de resort să publice textul integral pe un site propriu", arată cercetătorii de la Ad Astra.

"Publicarea online a tezelor de doctorat facilitează accesul celor interesaţi la text, îl supune procesului de evaluare colegială şi poate înlătura (sau confirma) orice suspiciune privind plagiatul. În lipsa unei platforme online pusă la dispoziţie de către Minister, îndemnăm universităţile să publice tezele pe site-urile proprii", mai arată Ad Astra.

Gândul a dezvăluit recent că fragmente importante din teza de doctorat a baronului PSD de Mehedinţi, Adrian Duicu, sunt copiate cuvânt cu cuvânt, fără citare sau cu citare necorespunzătoare, din alte lucrări.

Mihai Miclăuş: Plagiatul este răspândit la scară mare şi dacă ridicăm un pic preşul, cred că vom fi speriaţi să vedem ce găsim sub el

Mihai Miclăuş, cercetător doctor la Institutul de Cercetări Biologice Cluj Napoca şi membru în Consiliul Director al Ad Astra, a explicat pentru gândul că demersul de publicare a tezelor de doctorat pe internet este o măsură care ar pune presiune pe sistemul academic şi pe autorii lucrărilor.

"Plagiatul este răspândit la scară mare şi dacă ridicăm un pic preşul, cred că vom fi speriaţi să vedem ce găsim sub el. O bună parte a mediului academic din România nu cred că este conştient de normele pe care ar fi trebuit să le aplice. Există o parte a mediului academic care a protejat plagiatul cu bună ştiinţă, dar există şi o parte a studenţilor cărora nu li s-a spus nimic despre cum ar trebui să citeze. La nivel de doctorat, într-adevăr această scuză nu trebuie să existe", spune pentru gândul Mihai Miclăuş.

Cercetătorul susţine că în România ar trebui aplicat sistemul folosit atât în SUA, cât şi în Europa, prin care studentul doctorand îşi dă acordul privind publicarea tezei sale de doctorat pe internet, de către universitate sau ministerul Educaţiei. Tocmai din această cauză, măsura de publicare a celor 33.000 de teze de doctorat deja existente ar putea să ridice probleme, însă dacă vreun doctor s-ar opune acestei măsuri, teza sa ar deveni automat suspectă.

"În sistemul american există un 'publishing agreement' pe care îl semnează studentul înainte de terminarea doctoratului, sistem care ar putea fi implementat şi adaptat în România. Chiar dacă ar începe să fie publicate tezele de doctorat pe internet, nu ştiu dacă măsura ar putea fi aplicată retroactiv, la cele 33.000 de teze existente, pentru că nu a existat un acord cu studentul. Dar dacă ar exista această iniţiativă, iar unii care şi-au dat deja doctoratul s-ar opune, acest lucru ar ridica suspiciuni despre teza lor. S-ar pune o presiune", explică Mihai Miclăuş.

O altă problemă, ridicată chiar de lumea academică, este că mulţi doctoranzi vor să îşi publice, ulterior susţinerii tezei, lucrarea sub formă de carte sau ca articol ştiinţific. Publicarea tezei pe internet ar împiedica acest lucru, însă există soluţii şi pentru acest neajuns, care nu poate fi o scuză pentru cvasisecretizarea doctoratelor, existentă în acest moment în România.

"Avem colegi din ştiinţele umaniste care au perfectă dreptate când spun că nu se poate publica teza lor, pentru că urmează să fie publicată în următorii doi-trei ani sub forma unei cărţi. Deci nu putem nici sări în cealaltă parte, cerând prea mult. Trebuie însă mers pe acest sistem nord-american şi european, în care există acest acord şi în care poate fi introdus un embargou de un an în care teza să nu poată fi publicată, timp în care poate apărea în reviste de specialitate", spune cercetătorul de la Ad Astra.

Până la constatarea plagiatelor trebuie să existe însă măsuri de prevenţie academică, iar primul filtru în calea fraudei academice este însuşi profesorul coordonator al doctoratului. Pentru un ochi antrenat, detectarea unui plagiat nu este prea dificilă şi nu implică nici un software costisitor.

"Profesorul coordonator are obligaţia şi eu sper că citeşte teza de doctorat. Când citeşti un text de genul acesta, care are o structură, îţi dai seama când există deviaţii. Înţeleg că nu eşti la zi cu toată literatura de specialitate publicată în lume, dar îţi dai seama când stilul studentului tău, pe care îl ştii de atâţia ani, deviază de la o structură generală a textului. Nu poate fi exonerat de vină profesorul coordonator, el ar fi trebuit să fie primul care să detecteze plagiatul", mai spune Mihai Miclăuş.

Citește și: