747 vizualizări 18 apr 2008

Devenim mai inteligenţi învăţând limbi străine? Sunt copiii bilingvi mai deştepţi decât cei care au o singură limbă maternă? Funcţionează creierul lor altfel decât al celorlalţi oameni? Cum se repartizează sarcinile între cele două emisfere cerebrale în cazul persoanelor care vorbesc mai multe limbi? Sunt doar câteva dintre întrebările care apar atunci când este vorba despre învăţarea limbilor străine. O mare dilemă, însă, este aceea a părinţilor care au naţionalităţi diferite şi care se întreabă cum se vor descurca copiii lor dacă aud vorbindu-se în casă două limbi diferite. Care limbă trebuie învăţată prima? Cum se va descurca copilul lor, va fi mai deştept dacă începe de la bun început să vorbească ambele limbi sau trebuie să le înveţe pe rând?

Bilingvismul - o problemă doar pentru părinţi

În familia Adrianei, îngrijorarea a dispărut atunci când băieţelul ei, Constantin, a început să spună primele propoziţii. Adriana este româncă şi a vorbit în familie mai ales româneşte. Soţul Adrianei, care este rus, a vorbit mai ales ruseşte. Fiecare dintre ei a vorbit cu restul familiei (mamă, tată, fraţi etc.) în limba maternă, pentru că era mai comod aşa, chiar dacă fiecare dintre ei înţelege ambele limbi. Băieţelul lor i-a auzit pe toţi şi când a început să vorbească a făcut un lucru uimitor: cu mama lui şi cu rudele din partea mamei a vorbit româneşte, iar cu tatăl lui şi cu restul familiei din partea tatălui a vorbit ruseşte. A amestecat cuvintele doar atunci când nu ştia cum se spune ceva în una dintre cele două limbi.

“Nu mi-am făcut nici o grijă pentru Cristina şi Corina, cele două fetiţe ale mele”, spune comisarul şef Petrică Morar, de la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Harghita, român căsătorit cu o unguroaică. „Nici nu cred că au simţit când au învăţat şi româneşte şi ungureşte. Au vorbit în mod firesc cele două limbi şi au ştiut exact care cuvinte sunt româneşti şi care sunt ungureşti, încă de când erau foarte mici”, spune tatăl celor două fetiţe.

“Nu vreau să-i fac fac capul varză”

Dacă intri însă pe forumurile familiilor mixte, te convingi că “bilingvismul copiilor”, cum spun psihologii, este o mare problemă pentru mulţi părinţi. “Eu nu-s sigură că procedez bine cu Cezara. Habar n-am cum se cresc copiii bilingvi, fac totul după ureche. Şi ca urmare zâna mea zice «birdie-birdie zboală» sau «nu sit down»”, scrie îngrijorată mama unei fetiţe crescută într-o familie în care mama vorbeşte româneşte şi tatăl englezeşte. “M-ar ajuta dacă mămicile care trec prin aceeaşi bulibăşeală şi-ar da cu părerea, cu sugestia, cu presupusul ca să nu-i fac capul varză de tot”, cere ajutorul mama respectivă. “Eu ştiu aşa: un părinte - o limbă, celălalt părinte - cealaltă limbă.

S-ar putea să funcţioneze şi o altă regulă: în casă numai româneşte, afară sau în alte locuri - numai engleza. Nici eu nu am cu cine să vorbesc româneşte, ştiu că e greu”, o sfătuieşte o altă mamă pe forum. “La noi e aşa de la început: eu româneşte tot timpul, indiferent de cine e de faţă, eventual fac persoanelor vorbitoare de italiană şi germană traducere dacă este necesar, şi tatăl ei - pe italiană. Vreau să spun că jonglează fie-mea cu astea două limbi de mamă-mamă. Acum are 2 zile de grădi la activ şi acolo intervine germana... Eu am încredere că o să poată jongla cu toate aceste 3 limbi”.

Modelele de învăţare trebuie respectate pe termen lung

Psihologii propun mai multe modele pentru învăţarea limbilor străine pentru copiii, toate funcţionale. Modelul Casei Străine propune ca toată familia să vorbească limba minoritară în casă şi pe cea a comunităţii în afara spaţiului familial. O altă soluţie este ca o limbă să fie vorbită zi de zi, iar cealaltă în vacanţe sau la ocazii speciale. Psihologii mai recomandă să nu forţaţi un copil să înveţe o limbă dacă refuză acest lucru şi modelul ales să fie respectat. Copiii reacţionează negativ dacă regulile stabilite sunt încălcate de părinţi în mod aleatoriu. Un copil ar trebui să înveţe bine o limbă şi abia apoi să se apuce de a doua, sunt de părere mulţi părinţi. Este o soluţie dar înseamnă pierdere de timp pentru copil.

Un număr mic de copii ajung să fie semilingvi, adică să nu vorbească bine nici una dintre limbi şi să fie confuzi. Specialiştii sunt de părere că lucrul acesta se întâmplă mai ales atunci când copilul încearcă să înveţe într-un mediu stresant şi nu este sprijinit prea mult de către părinţi. Un alt sfat util este să faci din învăţarea celor două limbi o joacă şi să foloseşti “stimuli lingvistici”: cântece, jocuri, poezii, poveşti citite seara în ambele limbi, pentru a aduce mult farmec învăţării.

Bilingvii îşi dezvoltă capacitatea de analiză subtilă a limbajului

Devenim mai inteligenţi învăţând limbi străine? Psihosociologul Septimiu Chelcea spune că da, iar copiii bilingvi sunt mai deştepţi decât ceilalţi. Conform cercetătrilor psihologilor Jyotsna Vaid şi Wlace Lamnert de la Universitatea McGill (SUA), persoanele bilingve sunt mai capabile să distingă stimulii din lumea înconjurătoare, de exemplu să izoleze imaginea unui obiect din fondul în care se prezintă. „Concluziile cercetării la care m-am referit au semnificaţii mai largi.

Cei care au învăţat a doua limbă foarte devreme au performanţe superioare atât în ce priveşte rapiditatea vorbirii, cât şi sub raportul tratării cerebrale a limbajului: pentru înţelegerea limbajului apelează la abordarea semantică, atrenând mai mult emisfera cerebrală stângă (spre deosebire de bilingvii tardivi, care activează mai mult emisfera dreaptă). Cercetările psihologului israelian S. Ben Zeev au relevat că bilingvii îşi dezvoltă capacitatea de analiză subtilă a materialului lingvistic, datorită faptului că sunt supuşi în permanenţă efortului de căutare a regulilor cărora li se subordonează limbajul prin trecerea rapidă de la comunicarea într-o limba la comunicarea în altă limbă”, explică prof. univ. dr. Septimiu Chelcea.


Citește și: