Andrei Luca POPESCU
62281 vizualizări 23 sep 2015

Mai mulţi şoferi s-au trezit cu amenzi sau direct cu executări silite pentru că au circulat fără rovinietă cu ani în urmă, fără însă ca CNADNR să îi informeze în mod legal despre faptul că au fost amendaţi. Din această cauză, s-au deschis mai multe procese, şoferii fiind în prezent ajutaţi şi de decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din februarie 2015, care stabileşte că un proces verbal care nu este semnat de mână de un agent constatator este nul de drept, chiar dacă contravenţia a fost constatată prin mijloace video – camerele pentru rovinietă instalate pe şosele. Decizia instanţei supreme a venit tocmai după ce Avocatul Poporului a semnalat exact problema că pe unele procese verbale trimise acasă şoferilor se menţionează că au fost semnate electronic.

Un astfel de şofer a câştigat în primă instanţă procesul cu CNADNR, după ce contestase procesul verbal de contravenţie, arătând instanţei că pentru o abatere din 2011, s-a trezit direct executat silit de CNADNR tocmai în 2014, fără să fi fost vreodată înştiinţat că a încălcat legea. Astfel, pe lângă amenda de 350 de lei (28 de euro pentru o rovinietă pe un an, plus amenda de 250 de lei), şoferul trebuia să plătească şi costurile executorilor judecătoreşti, adică încă 370 de lei – în total 735 lei. Gândul a scris AICI despre cazurile a doi şoferi care au păţit acest lucru.

Cine ar fi crezut: nu poţi semna electronic o hârtie

Pe 27 august 2015, şoferul respectiv a câştigat procesul cu CNADNR la Judecătoria Sectorului 4. Judecătoarea a desfiinţat procesul verbal de contravenţie, explicând companiei de stat că nu a respectat mai multe proceduri legale.

Cea mai importantă abatere a CNADNR a constat în faptul că a încercat să justifice lipsa semnăturii de mână a agentului constatator pe procesul verbal, prin faptul că era vorba de o semnătură electronică.

„Din analiza dispoziţiilor legale citate se desprinde concluzia că semnătura electronică nu se poate ataşa decât unui înscris în formă electronică. Ca atare, ea nu poate fi aplicată pe un înscris aflat pe suport hârtie. În situaţia în care manifestarea de voinţă a emitentului actului ajunge la destinatarul său pe suport hârtie, înscrisul astfel transmis nu mai este în formă electronică. Prin urmare, instanţa apreciază că procesul verbal este nelegal întocmit, faţă de lipsa semnăturii agentului constatator”, motivează judecătoarea de la Judecătoria Sectorului 4 decizia de a da dreptate şoferului amendat de CNADNR.

Magistratul mai arată, de asemenea, că CNADNR a încălcat legea, neputând să dovedească faptul că i-a comunicat şoferului procesul verbal prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, în prealabil afişării la domiciliul acestuia. Şoferul susţinuse că a primit prin poştă la domiciliu, direct în 2014, atât procesul verbal cu amenda, cât şi înştiinţarea de executare silită, gata aprobată de instanţă, fără să ştie că a fost vreodată amendat pentru lipsa rovinietei.

Martorul de serviciu al CNADNR, neanalizat de instanţă

În 2014, gândul a scris despre cazurile a doi şoferi din Bucureşti, care au aflat în luna aprilie că CNADNR le-a dat amenzi pentru că au circulat fără rovinietă în afara oraşelor, în urmă cu peste 3 ani, în 2011. Problema este că şoferii s-au trezit direct ameninţaţi cu executarea silită, ale cărei costuri sunt duble faţă de amenda pentru lipsa rovinietei, în condiţiile în care şoferii respectivi susţin că nu au fost înştiinţaţi niciodată că au fost surprinşi cu camera video şi sancţionaţi de CNADNR, aşa cum cere legea.

Astfel, în plus faţă de amenda de 365 de lei (compusă din amenda contravenţională de 250 de lei şi costul unei roviniete pe un an, de 28 de euro), şoferii respectivi mai trebuiau să plătească şi cheltuielile cu executarea silită, de încă 370 de lei. În total, 735 de lei.

Marea problemă care reieşea din documentele intrate în posesia gândul era însă un aşa-zis „martor de serviciu”, fără semnătura căruia executarea silită nu ar fi putut începe. Pentru a-şi justifica demersurile juridice de recuperare a acestor amenzi, CNADNR a emis nişte procese verbale prin care susţine că a încercat să aducă la cunoştinţa şoferilor respectivi că au fost amendaţi, însă nu i-a găsit la domiciliu. Pentru a atesta acest fapt, actele sunt semnate de acelaşi martor: Mihai Turcu, din comuna Chiajna, judeţul Ilfov. Problema martorului Turcu şi a acestor acte este că semnătura sa diferă substanţial, de la un act la altul.

Dacă nu ar fi atestat comunicarea amenzilor către şoferi, CNADNR nu ar fi putut pretinde executarea lor silită pentru neplată.

În procesul câştigat acum, în 2015, instanţa nu a mai analizat şi celelalte aspecte invocate de şoferul care a deschis procesul cu CNADNR, implicit nici problema „martorului de serviciu”, limitându-se la a constata că procesul verbal de contravenţie este nul de drept.

Citește și: