20338 vizualizări 21 mai 2008

Uşor de folosit, rapid în prepararea sau încălzirea alimentelor şi tot mai ieftin: nu este de mirare că, în ultimii ani, cuptorul cu microunde a devenit o prezenţă obişnuită în bucătăriile românilor. Puţini sunt însă cei care înţeleg modul de funcţionare al acestui dispozitiv şi, implicit, riscurile pe care ni le asumăm folosind un banal cuptor cu microunde.

Cuptorul cu microunde mă­reş­te rapid temperatura apei, grăsimilor şi altor câteva substanţe conţinute în mâncare, printr-un proces numit încălzire dielectrică. Moleculele de apă sunt dipoli electrici, iar câmpul electric alternativ generat de microunde le face să se rotească extrem de rapid. Această mişcare creează căldură, întrucât moleculele de apă care se rotesc lovesc alte molecule aflate în ve­ci­nătate. Evident, cuptorul va încălzi mult mai rapid un kilogram de apă decât un kilogram de carne. Problema este că o încălzire generată de la nivel molecular afectează lichidele şi alimentele.

Lichidele încălzite în recipienţi cu pereţi netezi, cum ar fi cănile de porţelan, se pot supraîncălzi. Fenomenul este deosebit de periculos pentru utilizator: lichidul ajunge la temperaturi practic egale cu cea de fierbere, fără să fiarbă! Fenomenul de fierbere se poate declanşa fulgerător în momentul în care lichidul este mişcat, de pildă când cana este scoasă din cuptor, sau când se adaugă o linguriţă de zahăr, şi poate produce o „miniexplozie” de lichid şi vapori destul de spectaculoasă.

Din păcate, în majoritatea cazurilor, utili­zatorul riscă să fie opărit pe mâini şi pe faţă. Ouăle „explozive” sunt altă cauză frecventă de accidente. Deşi manualele distribuite împreună cu majoritatea cuptoarelor avertizează clar utilizatorii asupra riscurilor pe care le presupune coacerea unui banal ou, se întâmplă destul de des ca, pe termen lung, proprietarii să uite ce-au citit în respectiva broşură.

Alterarea vitaminelor şi efectele cancerigene

Interzicerea cuptoarelor cu microunde în Uniunea Sovietică, prin lege, în 1976, a fost privită de mulţi ca având mai degrabă substrat politico-propagandistic. Savanţii sovietici constataseră că expunerea la microunde scade semnificativ capacitatea câtorva vitamine de a fi absorbite de organismul uman, accelerează spectaculos dezintegrarea structurală a tuturor alimentelor şi reduce procesul metabolic în cazul alcaloizilor, glucozelor şi galactozelor. Evident, în toată lumea liberă s-a considerat că este vorba despre un soi de lege împotriva “cuptorului capitalist”.În 1991 însă, doctorul elveţian Hans Ulrich Hertel a realizat, împreună cu un colectiv de la Universitatea din Lausanne, un studiu care demonstra clar că mâncarea gătită sau încălzită la microunde prezintă riscuri mult mai mari pentru sănătate decât mâncarea gătită prin metodele tradiţionale.

Studiul s-a bazat pe două eşantioane de voluntari, iar analizele făcute pe lotul hrănit cu mâncare preparată la microunde au indicat căderi ale valorilor hemoglobinei şi limfocitelor. Reacţia comercianţilor de apa­ratură electrocasnică a fost fulgerătoare: Asociaţia Elve­ţiană a Dealerilor de electroaparatură (FEA) l-a dat în judecată pe Hertel în 1992, obţinând condamnarea sa în 1993 pentru „afectarea comerţului” şi împiedicându-l să-şi mai publice rezultatele studiului. Doctorul a trebuit să ajungă până la CEDO pentru a-şi apăra cercetările şi, după cinci ani de luptă, a obţinut o sentinţă prin care statul elveţian era obligat să-i plătească compensaţii.

Cea mai recentă lovitură pentru afacerea cu microunde a venit în 2003, când un studiu guvernamental spaniol elaborat la Murcia a demonstrat că legumele şi fructele preparate la microunde pierd în proporţie de 97% substanţele care contribuie la reducerea incidenţei bolilor coronariene. Efectele asupra pieţei cuptoarelor cu microunde au fost însă modeste. Firma chinezească Galanz, cel mai mare producător mondial, cu o cotă de piaţă de circa 40%, produce anual circa 15 milioane de cuptoare cu microunde.

Citește și: