72 vizualizări 9 mar 2007
In secolul al XVI-lea, prin casa intelegem o singura incapere, in timp ce prin case - mai multe incaperi. Casele se aflau bineinteles in spatii ingradite, numite curti. Asadar, in curte regasim casele sau palatul, casele pentru slujitori si curteni, apoi cuhnia (bucataria), baia, umblatoarea (toaleta), asezata separat de locuinta stapanilor, grajduri si cotete. Daca proprietarul avea trecere financiara, era, cel mai adesea, si in cautarea celei spirituale, construind asadar o biserica-paraclis in apropiere sau chiar in interiorul curtii boieresti. Casele de la oras nu puteau fi construite (asta daca nu erau cumparate de-a gata) la voia intamplarii: in Targoviste, de exemplu, sistematizarea era chiar mai stricta decat cea a Bucurestilor. Acestea se diferentiaza oricum de cele de pe mosii, pentru ca au pivnita (beci) folosita la depozitarea vinului, alimentelor sau la adapostire in caz de primejdie. Casa la oras e scumpa: pe la 1577, pe un loc de casa din Bucuresti, in valoare de 1.600 de aspri (aspru este o moneda turceasca de argint folosita in Tarile Romane incepand cu secolul al XV-lea), s-a construit o casa cu dependinte in valoare de 8.045 de aspri. In secolul de care vorbim, ca si in cel de-al XVI-lea, locuintele erau facute din lemn (lemnul era la indemana, era ieftin si se lucra repede si usor). Calatorii straini au observat si ei ca "in afara palatului principelui, de marime potrivita, casele sunt in cea mai mare parte ridicate din lemn si lut, mici, dar bune de locuit". Chiar si palatul domnesc avea parti din lemn, asta pentru ca abia pe la mijlocul secolului al XVI-lea piatra (caramida) incepe sa fie folosita ca material de constructie. In secolul al XVI-lea, casele nu aveau incaperi cu destinatii precise (pentru dormit, pentru primirea musafirilor etc.). Incaperile erau plasate una in prelungirea celeilalte, se trecea adica din una in alta. Restul imaginii era compus din plafon plat de barne, podea din scandura sau caramida, adeseori doar din pamant batatorit, geamuri mici, avand uneori rame acoperite cu basica de bou. Incalzirea era asigurata prin sobe din cahle (placi de teracota sau de faianta) smaltuite sau nesmaltuite, cu motive decorative in relief. Cat despre dichisele casei (pretioase, caci existau si hoti care sa le fure, cum ar fi Oancea si Stoian mentionati in documente in 1536, respectiv 1537), acestea constau, in general, din mobilier si argintarie. Patul era un articol de mobilier ce nu lipsea din nicio camera. Avea forma unui podium ridicat un pic de la podea, acoperit cu covoare si chilimuri (scoarte inflorate). Pe langa pat mai puteam gasi mese (in camerele mari), scaune simple sau cu brate, lada pentru imbracaminte cu capacul curbat, blidarul (dulap cu rafturi unde se pastrau blidele), credacierul (dulap cu usi in partea de jos si cu rafturi in partea de sus). Culorile care bucurau ochiul in timpul zilei erau albastrul, verdele sau albul mobilierului, dar si feeria covoarelor puse pe pat, pe masa, pe pereti. Cand lumina soarelui se stingea, se aprindeau lumanari de seu, in sfesnice de lemn, lut sau fier, pentru a mai lungi un pic ziua. O casa vesela, cu olane rosii In secolul al XVII-lea, casele boieresti devin mai spatioase, mai meremetisite. Stim (ca si in secolele anterioare, de altfel) ca locuintele boieresti se construiau la oarece distanta de sate. Ca sa avem o ideea despre cum arata una dintre aceste case ridicate intr-un veac ceva mai asezat si mai bogat parca, sa luam un citat al unuia dintre strainii ce au venit sa ne viziteze, Paul de Alep, care vorbeste despre casa familiei Nasturel de la Heresti: "Cladirea are trei caturi, unul deasupra celuilalt si este atat de vesela incat indeparteaza orice grija din sufletul celor intristati. Ar fi zadarnic sa incerc sa descriu minunata sa impartire interioara in camari si sali de primire. In mijlocul spatiului dintre cladiri sunt tainite bine intocmite pentru (pastrarea) proviziilor, (iar) usile lor sunt asezate in pardoseala sub acoperisurile lor, care sunt toate invelite in olane rosii". Casele au acum scari interioare, camerele sunt boltite, dusumelele de lemn. Ferestrele marite sunt acoperite cu foi de sticla adusa din strainatate sau din Transilvania si dau spre helestee sau gradini interioare ce le copiaza pe cele din Italia sau Franta. Nu au fost introduse noi elemente de mobilier, dar acum sunt mai ingrijit lucrate (ca si sobele care au acum cahle impodobite cu personaje, motive animaliere sau vegetale, smaltuite in verde sau galben). Paturile sunt acoperite de covoare, tipa de perne si plapumi (model otoman), se inmultesc scaunele, credancierul este si el mai elaborat si adaposteste si vase de argint (linguri, pahare de argint, farfurii de argint care sunt insa folosite ca suport pentru cele comune din lut sau lemn). Locuintele boieresti au acum si ceasornice si policandre pentru lumanari de seu (ceara era rezervata domnului si adusa de la Venetia).

Citește și: