Alina Matis
27259 vizualizări 19 mai 2015

Dezbaterea din România cu privire la aşa-numitele legi „Big Brother”, despre retenţia datelor sau monitorizarea comunicaţiilor electronice, sunt un semn de sănătate la nivelul societăţii, însă ea poate fi şi o încercare a serviciilor de informaţii de a legifera ceva ce fac deja departe de ochii publicului, a comentat Julian Assange, fondatorul Wikileaks, în cadrul unei dezbateri gândul-Frontline Club, care a avut loc marţi.

„Comunitatea de informaţii şi prietenii ei  - dacă îi putem numi aşa - încearcă să transforme ceea ce fac deja în ceva legal, pentru a elimina riscul unor eventuale anchete pe parcurs pentru ceea ce fac deja departe de ochii publicului. Nu sunt un expert când vine vorba despre România, dar bănuiesc că această dezbatere este creată de temeri şi constrângeri similare”, a spus Assange, subliniind că este foarte dificil să controlezi acest apetit al serviciilor de informaţii. „Au tendinţa să vrea să colecteze toate datele”, a mai comentat fondatorul Wikileaks.

„Date fiind evoluţiile comunicaţiilor electronice, costurile monitorizării unei persoane scad cu aproximativ 50% în fiecare an. Acum s-a ajuns la nişte costuri care fac posibil ca o ţară ca România să poată monitoriza majoritatea comunicaţiilor electronice importante - SMS-uri, e-mail-uri etc. - în cea mai mare parte a timpului, vizând cea mai mare parte a populaţiei. Este o situaţie foarte greu de gestionat. Părerea mea este că aceste servicii se specializează în a încălca legea, a face lucruri în secret. Monitorizarea electronică în masă este ceva foarte complex, este foarte greu de legiferat. Nu vor respecta legea nici dacă va trece această lege”, a mai declarat Assange.

Un alt subiect foarte sensibil în România pe care l-a comentat Julian Assange este cel al închisorii CIA care ar fi existat în ţara noastră: „Nu există un abuz mai mare pe care un stat poate să îl comită decât să asasineze sau să ţină în captivitate în secret oameni. SUA fac asta şi corup România în cel mai grav mod. Este vital ca România să arate că asemenea abuzuri nu sunt tolerate şi să se ancheteze pe ea însăşi”.

Întrebat despre nevoia unei apropieri de SUA pentru a crea o anumită protecţie în faţa unei eventuale agresiuni ruseşti, Assange a comentat că o asemenea „concesie” precum o închisoare secretă CIA, în schimbul protecţiei SUA, „este o porcărie totală”: „România primeşte ce vrea de la Rusia. Sigur că pe termen lung poate fi o ameninţare, dar România trebuie să se poziţioneze cu atenţie în relaţie cu vecinii mari, precum Rusia sau Germania. Şi SUA fac un tip de anexare în România sau alte ţări, anexând sistemele electronice”.

gândul a transmis dezbaterea şi în format LIVE TEXT

UPDATE 18:53 „Anul acesta vom mai publica încă un milion de documente. Duminică, am dezvăluit detalii despre Trident, programul nuclear de submarine aflat în stare de degradare. Sunt multe lucruri interesante. Ne bucurăm că, dacă acum doi ani ne luptam să ne apărăm verdicitatea informaţiilor publicate şi să supravieţuim ca organizaţie. Am supravieţuit, nu am distrus niciun document din cele care ni s-au cerut să fie distruse, am învins blocada economică de care suntem vizaţi”.

UPDATE 18:45 Despre Edward Snowden şi de ce a ales acesta să fugă în Rusia: „Snowden nu este prizonierul Rusiei, este un anumit tip de prizonier al SUA, care i-au anulat paşaportul în timp ce se îndrepta spre Cuba. De ce doar Rusia, Venezuela, Ecuador şi Libia au fost dispuse să îi acorde azil? Răspunsul este evident: alte state se tem de SUA”.

UPDATE 18:40 Despre închisoarea secretă a CIA care ar fi existat în România şi declaraţia recentă a lui Ion Iliescu în presa germană cu privire la aprobarea unui sediu: „Nu există un abuz mai mare pe care un stat poate să îl comită decât să asasineze sau să ţină în captivitate în secret oameni. SUA fac asta şi corup România în cel mai grav mod. Este vital ca România să arate că asemenea abuzuri nu sunt tolerate şi să se ancheteze pe ea însăşi. România a avut probleme în trecut cu Rusia şi cu alte state şi există discuţia să îi facă astfel de concesii Americii, ceea ce este o procărie totală. România primeşte ce vrea de la Rusia. Sigur că pe termen lung poate fi o ameninţare, dar România trebuie să se poziţioneze cu atenţie în relaţie cu vecinii mari, precum Rusia sau Germania. Şi SUA fac un tip de anexare în România sau alte ţări, anexând sistemele electronice”.

UPDATE 18:30 Unde se încheie dreptul la intimitate şi începe discuţia despre securitatea naţională sau internaţională? „Este un semn foarte important şi sănătos că România are o dezbatere în acest sens (pe marginea „legii Big Brother”, n.red.), pentru că, în multe situaţii, nu există nicio dezbatere, pentru că, de regulă, supravegherea în masă a comunicaţiilor are loc în culise, fără niciun fel de dezbatere. O întrebare interesantă este şi de unde vine această dezbatere? În alte ţări, de exemplu în UK, Australia, Noua Zeelandă, SUA, ea a apărut ca urmare a dezvăluirii acestor practici care au loc oricum. Comunitatea de informaţii şi prietenii ei  - dacă îi putem numi aşa - încearcă să transforme ceea ce fac deja în ceva legal, pentru a elimina riscul unor eventuale anchete pe parcurs pentru ceea ce fac deja departe de ochii publicului. Nu sunt un expert când vine vorba despre România, dar bănuiesc că această dezbatere este creată de temeri şi constrângeri similare. Este foarte dificil să controlezi apetitul serviciilor de informaţii. Au tendinţa să vrea să colecteze toate datele. Date fiind evoluţiile comunicaţiilor electronice, costurile monitorizării unei persoane scad cu aproximativ 50% în fiecare an. Acum s-a ajuns la nişte costuri care fac posibil ca o ţară ca România să poată monitoriza majoritatea comunicaţiilor electronice importante - SMS-uri, e-mail-uri etc. - în cea mai mare parte a timpului, vizând cea mai mare parte a populaţiei. Este o situaţie foarte greu de gestionat. Părerea mea este că aceste servicii se specializează în a încălca legea, a face lucruri în secret. Monitorizarea electronică în masă este ceva foarte complex, este foarte greu de legiferat. Nu vor respecta legea nici dacă va trece această lege”.

UPDATE 18:25 Ar trebui să existe un filtru între organizaţii precum Wikileaks şi publicul care are acces la aceste baze de date? „De ce credeţi că nu facem asta deja? De unde a apărut ideea că noi nu filtrăm? Există 110 organizaţii media cu care avem contract şi lucrăm foarte bine. Totul a pornit de la faptul că am blocat accesul The Guardian. Dar ideea că nu am filtra informaţiile este un gunoi. Alte organizaţii media sunt invidioase pe succesul nostru, pentru că suntem o concurenţă la nivel social, economic, dar şi când vine vorba despre premii. Noi furnizăm infrastructură de business şi tehnică în toată lumea. Orice organizaţie poate face asta, dacă există voinţă. Dar la ei nu există voinţa de a se asigura că pot publice în orice circumstanţe”. 

UPDATE 18:20 Întrebat dacă a refuzat vreodată să publice documente cântărind posibilele efecte ale publicării: „Am publicat aproape 9 milioane de documente, din mii de speţe. Credem că există mereu o cale de a publica. Asta nu înseamnă că publici totul pe măsură ce primeşti. Uneori, poţi restricţiona anumite informaţii pe termen scurt. Sunt cazuri foarte rare, dar când ajungem în această situaţie, nu publicăm totul, dar spunem de ce. Oamenii omoară oameni, nu informaţiile. Dar zi de zi, guvernele omoară oameni”.

UPDATE 18:17 „Marile afaceri devin mari ţinându-şi guvernul de partea sa”, spune Assange. 

UPDATE 18:15 Fondatorul Wikileaks vorbeşte despre spionajul american şi supravegherea electronică, activităţi care duc la baze imense de date şi despre toate activităţile de interes din toate statele lumii, inclusiv România. Întrebat dacă ar trebui să existe o limită a tipului de documente pe care organizaţii precum Wikileaks ar trebui să le publice şi cum cântăreşte interesul publicului: „Spre deosebire de organizaţiile media, avem o listă de criterii foarte stricte: publicăm doar documente cu importanţă diplomatică, istorică, etică, documente care au fost ascunse în anumite feluri”.

UPDATE 18:08 Assange spune că se aşteaptă la anumite schimbări în ceea ce priveşte situaţia Wikileaks odată cu alegerea unui nou preşedinte american: „Trebuie să înţelegem ce s-a întâmplat cu Barack Obama. SUA este o ţară foarte mare, cu birocraţii foarte mari, cu o comunitate de informaţii de mai bine de 100.000 de persoane. Există peste 1,5 milioane de persoane cu acces top secret - vorbim despre nivelul populaţiei Norvegiei. Acest stat în stat există şi se manifestă indiferent de cine devine preşedinte, ba chiar nu tolerează venirea la preşedinţie a unei persoane care dă semne că ar vrea să îi reducă într-o manieră semnificativă bugetul sau puterile. Nu mă aştept, deci, la schimbări uriaşe. Totuşi, Hillary foarte experimentată când vine vorba despre serviciile de informaţii. Am avut un conflict personal, de care ea îşi aduce aminte - chiar a spus că ar trebui să ceară scuze pentru restul vieţii ei pentru Wikileaks. Vom vedea semne în acest sens când va fi aleasă preşedinte. Ar putea, deci, să conteze. Totuşi, cred că o preocupare mai mare ar trebui să fie că următorul preşedinte al Statelor Unite ar putea fi un democrat. Asta înseamnă că nu va mai exista o forţă de control în opoziţie. Teoria mea privind statele cu sistem bipartid este că, în principiu, opoziţia ţine sub control guvernul, iar opoziţia decide în ce zone va exercita această formă de control asupra guvernului. Când intră la guvernare, se contopeşte cu birocraţia în şase luni. Aşadar, dacă va exista un preşedinte republican, opoziţia democrată va putea să condamne abuzurile din sfera libertăţilor civile şi a activităţilor de război. Când e un preşedinte democrat, după cum am văzut în ultimii şapte ani, republicanii din opoziţie nu se vor plânge când vine vorba despre libertăţi civile şi război, pentru că au legături strânse cu poliţia şi industria informaţiilor. Sunt mari şanse ca următorul preşedinte american să fie unul democrat. Într-un mod pervertit, este mai bine pentru Wikileaks şi pentru multe ţări să existe o administraţie republicană în Statele Unite, pentru că atunci democraţii pot activa ca opoziţie în materie de libertăţi civile şi război. Când există un preşedinte democrat, republicanii din opoziţie vor stimula activităţile din zona spionajului şi a războiului”.

UPDATE 18:01 Assange, întrebat dacă a meritat să fondeze Wikileaks şi să îşi asume consecinţele divulgării de date: „Timpul ne va da răspunsul. Nu cred că jurnaliştii trebuie să fie martiri (..), dar cred că mergem în direcţia bună”. Assange vorbeşte despre faptul că, prin activitatea sa, a reuşit să „lovească cele trei picioare ale monstrului american”, adică şi puterea militară, şi comunitatea de informaţii, şi establishmentul. „Noi am estimat că este un proces de 5-7 ani. Acum suntem aproape în anul al cincilea. Wikileaks, ca organizaţie, a reuşit să supravieţuiască şi să crească. Şi cadrul legislativ se clarifică”.


Julian Assange este jurnalist, fondatorul şi Redactorul-Şef al site-ului Wikileaks, care publică documente secretizate provenite din scurgeri de informaţii. Assange este investigat în Statele Unite din anul 2010, după ce Wikileaks a publicat o serie de documente militare şi diplomatice secrete. Jurnalistul a primit azil politic din partea autorităţilor ecuadoriene în anul 2012, fiind găzduit şi în prezent de Ambasada Ecuadorului din Londra.

Pentru activitatea sa în cadrul Wikileaks, Julian Assange a câştigat multiple premii internaţionale pentru jurnalism, fiind considerat un promotor al libertăţii presei şi jurnalismului de investigatie. În prezent, Assange nu poate părăsi Ambasada Ecuadorului, pentru că forţele de securitate britanice supraveghează sediul şi l-ar reţine imediat ce ar părăsi sediul.

Autorităţile americane îl anchetează pe Assange, însă nu i-au adus acuzaţii oficiale, în schimb cel care a scurs documentele diplomatice secrete către Wikileaks, soldatul american Bradley Manning, a fost condamnat în 2013 la 35 de ani de închisoare.

Julian Assange are şi el un mandat de arestare pe numele său, din partea autorităţilor din Suedia, care după publicarea telegramelor diplomatice americane l-au acuzat pe Assange de viol şi agresiune sexuală. Assange a respins acuzaţiile. Suedia a cerut extrădarea lui Assange, pentru ca acesta să poată fi audiat de procurori, astfel că dacă el ar părăsi sediul Ambasadei Ecuadorului de la Londra, poliţiştii l-ar reţine pentru a-l extrăda în Suedia.

Întrebări pentru Julian Assange puteţi pune pe pagina de Facebook „Frontline Club Bucharest / Event”. Tot pe această pagină se fac şi confirmările de participare la eveniment.

Discuţia cu Julian Assange va fi urmată de proiecţia filmului „1971”, care prezintă cazul real al unui grup de activişti pentru pace care publică documente secrete compromiţătoare despre unele acţiuni ale FBI.

Claudiu Pândaru are o experienţă în presă de 17 ani. Şi-a început cariera la RFI, a continuat-o la Pro TV, unde a  coordonat departamentul politic şi a fost co-realizator al emisiunii “După 20 de ani”. În prezent este director editorial al Mediafax Grup.

Andrei Luca Popescu are o experienţă in jurnalism de 10 ani. A lucrat ca reporter special la Cotidianul, România Liberă şi Gândul, acoperind subiecte de investigaţie şi reportaj. În 2011, a acoperit la Cairo revoluţia din Egipt. A fost desemnat "Tânărul jurnalist al anului 2007", la categoria Actualitate-Reportaj, de către Fundaţia Freedom House.

Frontline Club are ca scop susţinerea şi promovarea jurnalismului independent şi a fost înfiinţat în anul 2003 de către Vaughan Smith, recunoscut jurnalist, cameraman şi videoreporter în zone de conflict. De-a lungul anilor, activitatea jurnalistică a lui Smith s-a concentrat pe corespondenţa de război din Iraq, Afghanistan, Bosnia şi Kosovo.

Detalii despre activităţile şi despre proiectele Frontline Club regăsiţi pe paginile dedicate:

http://www.frontlineclub.com/about-us/
http://www.frontlineclub.com/romania/
https://www.facebook.com/FrontlineClubBucharest

Peste 250.000 de comunicări oficiale ale diplomaţilor americani, publicate de Wikileaks. Ce s-a scris despre România

Wikileaks a publicat în 2011 peste 250.000 de telegrame oficiale ale diplomaţilor de la ambasadele SUA din întreaga lume, pe care aceştia le trimiteau sub formă de rapoarte acasă. După ce în 2010 Wikileaks a încheiat o serie de acorduri cu 5 publicaţii majore din întreaga lume, pentru publicarea controlată şi redactată a acestor documente, în 2011 întreaga arhivă a fost publicată pe internet, fără redactări.

Decizia a fost luată de Wikileaks şi de Assange, după ce parola arhivei care conţinea aceste telegrame a fost publicată într-o carte, din greşeală, de jurnalistul britanic David Leigh, de la The Guardian. Relaţia Wikileaks cu această publicaţie s-a încheiat cu scandal.

În telegramele redactate de diplomaţii americani de la Bucureşti, se vorbea despre viaţa politică a României, despre scandalurile zilei, despre principalii actori politici şi oameni de afaceri, într-un limbaj direct şi aşa cum se desprindea din relatările surselor care veneau la Ambasada SUA - ziarişti, politicieni, etc.

Cea mai de răsunet telegramă de la Bucureşti a fost cea descoperită în arhiva Wikileaks de gândul, în septembrie 2011, în care fostul preşedinte Traian Băsescu îşi exprima în faţa ambasadorului Nicholas Taubman şi a senatorului american Richard Lugar temerile cât se poate de serioase că România ar putea fi atrasă într-un conflict militar cu Rusia, în Transnistria, după un scenariu similar cu cel petrecut în cazul Georgiei, la începutul lunii august 2008.

Dacă Rusia ar fi lansat provocarea în Transnistria, Traian Băsescu spunea că România ar fi fost pusă în faţa unor "opţiuni foarte dure". În comentariul său personal, ambasadorul SUA de la acea vreme, Nicholas Taubman, afirmă că Traian Băsescu "este în mod clar îngrijorat" de această posibilitate şi că o astfel de provocare din partea Rusiei "ar necesita practic un răspuns militar al României".

"Băsescu este îngrijorat în mod clar că ruşii pot declanşa o provocare în Moldova, care ar necesita practic un răspuns militar al României", nota ambasadorul SUA.

Citește și: