Gandul.info
Biro ATTILA
1932 vizualizări 19 sep 2013

După ce au început urmărirea penală a torţionarului Alexandru Vişinescu, procurorii au demarat cercetări faţă de un alt torţionar. De această dată, este vorba de un fost şef al Securităţii pe numele căruia a fost depusă o sesizare în care este acuzat de omor deosebit de grav. Sesizarea a fost depusă de familia victimei, Alcibiade Diamandi, mort în urma anchetelor Securităţii. 

Curtea Supremă a decis în 2009 că procurorii militari trebuie să înceapă urmărirea penală faţă de Mişu Dulgheru, şeful  Direcţiei a V-a de Anchete a Securităţii, în baza unei sesizări penale în care este acuzat că torturile aplicate în cadrul unei anchete din 1948 au dus la moartea lui Alcibiade Diamandi. Timp de cinci ani, procurorii militari au ţinut dosarul în sertar. În iunie 2013, dosarul a fost declinat la Parchetul Curţii de Apel Bucureşti. După ce gândul a relatat că dosarul Dulgheru reprezintă un precedent solid care demonstrează faptele torţionarilor pot fi anchetate, procurorii au reluat cercetările.

Un răspuns oficial arată că dosarul se află în faza cerecetărilor prealabile începerii urmării penale.

În 2009, Curtea Supremă a decis că pentru presupusa crimă comisă în 1948  fostul şef al anchetelor Securităţii Mişu Dulgheru încă poate fi tras la răspundere. Judecătorii au explicat că prescripţia nu s-a împlinit deoarece în perioada comunistă foştii angajaţi ai Ministerului de Interne nu puteau fi anchetaţi şi traşi la răspundere pentru activitatea de torţionari. Curtea Supremă a hotărât că prescripţia în acest caz curge începând cu anul 1992.

Procurorii Curţii de Apel Bucureşti au transmis pentru gândul că efectuează acte premergătoare urmăririi penale în dosarul care îi priveşte pe Mişu Dulgheru, şeful  Direcţiei a V-a de Anchete a Securităţii, Nicolae Zotescu fost procuror militar, Moise Khane şi Nussem Mayer, ambii foşti comisari medici.

În 2009, în acest caz Curtea Supremă a decis că nu sunt supuse prescrierii crimele torţionarilor comunişti. Prin aceeaşi decizie din 2009 Curtea Supremă a dispus ca procurorii să înceapă urmărirea penală în dosar, infirmând o decizie de neîncepere a urmării penale dată de Parchetul Militar. Dosarul a ajuns la Parchetul Militar care însă din 2009 până în iunie 2013 nu a făcut nimic. În iunie 2013 dosarul a fost declinat Curţii de Apel Bucureşti.

Recent, procurorii Curţii de Apel Bucureşti au început cercetările. Procurorii au solicitat Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului date despre acest caz.

Citeşte şi:

Interviu cu torţionarul Ion Ficior, fostul comandant de la Periprava

Mărturii ale supravieţuitorilor din lagărul de la Periprava

Mărturii ale foştilor gardieni ai lagărului condus de Ficior

Reportaj de la Periprava unde s-a deschis un şantier arheolgic pentru identificarea gropilor comune

Cazul Diamandi: mort după trei ani de anchete

În aprilie 1948, Alcibiade Diamandi a fost arestat de Securitate sub învinuirea de „uneltire contra siguranţei statului". După trei luni de anchete, Alcibiade Diamandi a decedat în condiţii suspecte. Oficial, cauza morţii a fost infarctul miocardic, nefiind însă efectuată o autopsie.

În 1995, la 47 de ani de la moartea acestuia, soţia sa, Florica Diamandi, a depus o plângere penală în care a reclamat că soţul ei, Alcibiade Diamandi, a decedat în urma torturilor la care a fost supus. Plângerea penală a fost depusă împotriva lui Zotescu Nicolae, fost căpitan magistrat, procuror militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar al Corpului II Armată, şi a lui Dulgheru Mişu, fost inspector general în cadrul Direcţiei Generale a Siguranţei Statului.

Celor doi li se impută  faptul că, fără a fi fost documentată vreo învinuire concretă împotriva soţului său,  la 21 aprilie 1948 au dispus arestarea acestuia prin mandatul nr. 3073 din 22 februarie 1948, pentru săvârşirea infracţiunii de „uneltire contra siguranţei statului".

„Pe timpul cercetării cei doi au exercitat presiuni fizice şi psihice asupra soţului său. După ce acesta s-a îmbolnăvit de malarie, personalul medical care deservea locul de deţinere (Arestul Siguranţei din Bucureşti) nu i-a acordat îngrijirea necesară şi tratamentul medical care se impunea, astfel ca la data de 09 iulie 1948 – Alcibiade Diamandi a decedat. Cauza morţii, stabilită de medicul şef, fără autopsierea cadavrului, a fost de infarct miocardic. Diagnosticul a fost stabilit în această manieră şi pentru a se ascunde faptele de rele tratamente aplicate celui arestat”, se arată în plângerea penală.

Astfel, în 1995, Constantin Diamandi, fiul, şi Florica Diamandi, soţia celui decedat, i-au acuzat pe Mişu Dulgheru şi Nicolae Zotescu de moartea tatălui, respectiv soţului. Cei doi au fost acuzaţi de infracţiunile de tratamente neomenoase prevăzută de art. 358 Cod penal, lipsire de libertate prevăzută de art. 189 Cod penal, abuz în serviciu prevăzută de art. 246 Cod penal, cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 Cod penal, supunere la rele tratamente prevăzută de art. 267 Cod penal, represiune nedreaptă prevăzută de art. 268 Cod penal şi omor deosebit de grav prevăzută de art. 176 Cod penal.

Parchetele militare: Faptele s-au prescris. Familia a contestat NUP-ul, reuşind redeschiderea dosarului

Plângerea a fost depusă la Secţia Parchetelor Militare de la Parchetul general pe 21 aprilie 1995, însă după numai 4 zile procurorii militari au răspuns reclamanţilor că faptele comise de Mişu Dulgheru care a fost şeful  Direcţiei a V-a de Anchete a Securităţii şi de către procurorul militar Zotescu s-au prescris.

Nemulţumită de soluţia dată, Florica Diamandi a invocat, într-o scrisoare din 25 martie 1995, că aceasta încalcă prevederile legale deoarece a fost suspendat cursul prescripţiei pe durata existenţei statului totalitar, împrejurare care trebuie asimilată cu forţa majoră. Ea a mai arătat că Serviciul Român de Informaţii i-a permis accesul la dosarul soţului său începând cu data de 28 octombrie 1992.

În paralel, Florica Diamandi şi fiul ei au continuat demersurile pentru reabilitarea soţului mort. Astfel că în 1998 au obţinut de la Parchetul Militar un document prin care acestă instituţie confirmă că în cazul lui Alcibiade Diamandi, „arestat în baza unui denunţ anonim, nu se regăsesc probe care să susţină legalitatea arestării sale şi nici vreun document de soluţionare a cauzei”

NUP-ul din 1995 a fost contestat, procesul care a privit contestaţia s-a plimbat între instanţele militare şi Curtea Supremă. În 2008, Curtea Militară de Apel a admis plângerea împotriva NUP-ului dat în aces caz. Curtea Militară de Apel a dispus ca procurori militari să înceapă urmărirea penală. Decizia Curţii Militare de Apel a fost atacată cu recurs de procurorii militari la Curtea Supremă.

Crimele torţionarilor nu s-au prescris

Curtea Supremă a analizat şi problema prescripţiei infracţiunilor comise de torţionari în perioada anilor `45-`65. Potrivit acestei decizii, prescripţia în cazul Diamandi a început să curgă doar din 1992. „Curtea a constatat, pentru motivele expuse mai sus, că prescripţia răspunderii penale în cauză a fost suspendată de la momentul săvârşirii faptelor imputate (aprilie - iulie 1948) şi până la 01 octombrie 1992 (data abrogării disp. art. 226 alin. (3) C. proc. pen.); după această dată a început să curgă termenul de prescripţie de 15 ani, care a fost întrerupt prin dispoziţia de citare persoanelor împotriva cărora se îndreaptă plângerea petenţilor de către Curtea Militară de Apel, conform dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., în dosarul nr. 73/F/2005”, se arată în sentinţa Curţii Supreme din 2009.

Curtea Supremă a decis în 2009 că pe perioda comunismului faptele comise de torţionari sunt suspendate de la prescriere. Potrivit judecătorilor de la Curtea Supremă, prescripţia faptelor comise de Zotescu Nicolae, fost căpitan magistrat, procuror militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar al Corpului II Armată şi Dulgheru Mişu, fost inspector general în cadrul Direcţiei Generale a Siguranţei Statului a fost suspendată în perioda comunismului. În susţinerea acestei argumentaţii, judecătorii au arătat că în era comunistă organele de anchetă au fost împiedicate să investigheze crimele torţionarilor.

„Cât timp au avut calitatea de cadre active ale MAI – DGSS sau procuror militar, corect s-a concluzionat că tragerea lor la răspundere penale nu a fost posibilă, în perioada existenţei statului totalitar comunist, şi datorită poziţiei şi funcţiilor deţinute, iar o dovadă a acestui fapt o constituie şi poziţia adoptată de statul român, la propunerea primului ministru (I.G.M.), în urma unei anchete efectuate de o comise P.C.R. în 1968, de a nu se dispune punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a celor vinovaţi de stabilirea unui regim penitenciar de exterminare (I.G.M. declarând că „soluţia cea mai bună este să lăsăm lucrurile să se îndrepte spre prescripţie din punct de vedere juridic, dar să nu luăm o hotărâre, să spunem să nu fie trimis în judecată şi împotriva omului să se ia hotărâri politice. Mai sunt câteva luni până la prescripţie")”, se arată în decizia Curţii Supreme.

Judecătorii au decis că intervenţia politicului în cursul firesc al justiţiei a constituit o cauză de neînlăturat care a împiedicat punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de Zlotescu şi Dulgheru.

În final, Curtea Supremă a dispus ca Parchetul Militar să înceapă urmărirea penală împotriva lui Zlotescu şi a lui Dulgheru. 

Analiza termenului de prescripţie făcut de Curtea Supremă s-a referit la infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzut la articolul 176 din Codul Penal. Exact pentru aceeaşi infracţiune omor deosebit de grav a fost sesizat Parchetul Miliatar în cazul Vişinescu. IICCMER a trimis către procurori prima sesizare privindu-l pe torţionarul Alexandru Vişinescu. Sesizarea penală a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.  IICMER a depus marţi 30 iunie o plângere penală pe numele acestuia în care este acuzat de omor deosebit de grav. Printre victimele care i se impută lui Vişinescu este şi fostul lider ţărănist Ion Mihalache care a decedat la Râmnicu Sărat în urma torturilor aplicate de fostul comandat.

Vişinescu a fost acuzat oficial de Parchetul General de genocid, pe 3 septembrie, iar Ion Ficior, comandantul lagărului de la Periprava, a fost acuzat de genocid în 18 septembrie.

Citește și: