Andrei Luca POPESCU
5073 vizualizări 27 dec 2013

În timpul protestelor din această toamnă, au existat mai multe tipologii care şi-au făcut apariţia în Piaţa Universităţii şi în marşurile prin cartierele Capitalei. Cu riscul de a apela la şabloane şi fără pretenţia că acestea sunt definitorii pentru protestele care au încă loc, iată câteva dintre ele.

Hipsterul:

Apariţia sa la un protest a constituit în sine o surpriză, pentru că hipsterul nu este interesat de treburile curente ale zilei, fie că este vorba despre mersul politicii, al societăţii sau al economiei. Conectat la ultimele tehnologii şi trenduri online, hipsterul este mai interesat de obicei de cultivarea propriei imagini şi a propriilor pasiuni, neînţelese sau neauzite de cei catalogaţi drept mainstream – adică marele public. De aici şi inundaţia de poze de la proteste, postate pe Facebook. Unele guri rele spun că, uneori, pe traseele marşurilor sau în Piaţa Universităţii, reţelele de internet mobil se blocau, pentru că majoritatea protestatarilor erau preocupaţi să posteze pe Facebook statusuri despre ei înşişi sau poze cu ei înşişi la protest (selfies).

Hipsterul este în esenţă o persoană cu studii superioare, educată şi cultivată, dar care poate fi considerată cu uşurinţă cu capul în nori în ce priveşte aspectele pragmatice ale societăţii în care trăieşte. Putând fi recunoscut după felul în care se îmbracă, chiar dacă nu este o “uniformă” de tipul celor purtate de rockeri sau rapperi, hipsterul-clişeu are haine retro-cool-chic-tocilar, tenişi sau derivate ale acestora în picioare, ochelari cu rame groase, şi freze cât mai asimetrice sau, dimpotrivă, studiat-clasice. E greu să îl descrii şi totuşi atât de uşor de recunoscut pe stradă. Nu va recunoaşte în veci că este hipster, aceasta fiind regula de căpătâi a hipsterilor. Lucrează de obicei în domenii liberale sau artistice, iar uneori este pur şi simplu şomer. Banii nu sunt definitorii pentru el, însă de obicei nu suferă de nevoi stringente.

Cineva ar putea presupune că hipsterii au fost animaţi de acest protest pentru că a fost declanşat pe o temă de nişă în societatea românească  - ecologia, dar şi poate pentru că promotorii acestui protest sunt hipsteri sau au tendinţe de hipster.

Activistul:

Personaje de linia întâi, cei care au ţinut în viaţă acest protest weekend de weekend, cei care s-au preocupat ca mesajele să devină coerente, vizibile şi memorabile, dar şi ca tacticile de gherilă urbană să fie aplicate de masa de manifestanţi. Activiştii implicaţi în aceste proteste provin din mai multe domenii, iar problema Roşia Montană i-a adus pe toţi sub acelaşi stindard.

Activiştii s-au antrenat în societatea civilă de mai mulţi ani, unii pentru a contracara exploatarea minieră de la Roşia Montană, alţii pentru a cultiva spiritul protestului la români, ca exerciţiu al democraţiei, alţii pentru protejarea ariilor urbane sau a patrimoniului. Declicul provocat de Guvernul Ponta a constituit momentul în care masa critică a fost atinsă – nici unul dintre ei nu reuşise până atunci să urnească în stradă sau în dezbateri atâţia oameni.

Anticapitalistul de multinaţională

Fost sau actual angajat al unei multinaţionale sau companii mari, acest tip de personaj suferă de un conflict lăuntric. Scârbit de practicile dure, imorale ale multor companii, el a ajuns să le confunde cu însuşi conceptul de capitalism. Deşi se bucură din plin de binefacerile tehnologiei sau vestimentaţiei produse de astfel de corporaţii sau multinaţionale, el le urăşte deopotrivă. Uneori, acest tip este şi hipster.

Extrema acestei tipologii a putut fi observată în Piaţă, cu bannere pe care scria „Jos capitalismul” sau alte mesaje cu iz marxist. O variantă a acestei tipologii este şi marxistul de lume nouă, etichetat de unii de-a dreptul comunist. Toate aceste variaţiuni pe aceeaşi temă anticapitalistă, mai mult sau mai puţin asumate ideologic, au fost aţâţate de tema protestului: o corporaţie cu practici veroase, care a venit în România să pună mâna pe o resursă imensă, în acelaşi timp corupând statul.

Ecologistul:

Această tipologie subsumează toate persoanele care cred, argumentat sau nu, că o exploatare minieră bazată pe cianuri şi o exploatare de gaze naturale bazată pe fracturare hidraulică sunt automat dezastre pentru mediul înconjurător. De obicei, contra-argumentele nu au loc într-o discuţie cu ei, pentru că sunt convinşi definitiv de ceea ce spun. Varianta moderată a ecologistului, o pasăre rară, este în stare să accepte că, dacă statul sau o autoritate independentă ar fi atât de puternice în a controla la sânge standardele de mediu aplicate de companiile care fac aceste tipuri de exploatare, riscul pentru mediu ar fi redus aproape de zero.

Ecologişti fără să îşi dea seama sunt şi tinerii, destul de numeroşi, care au luat parte la proteste şi care apreciază curentul muzical electronic psy şi filozofiile care au în centru natura, spiritele şi energiile. Ei pot fi porecliţi hippioţi moderni sau hippioţi-electro, un hibrid între muzica electronică, dragostea de natură şi ezoterism.

Picăturile de culoare:

La proteste au existat mereu grupuri de personaje fără legătură cu tema principală a protestului, dar care prin acţiunile lor au putut să creeze anumite impresii privitorilor de pe margine.

Huliganii, aşa numiţii băieţi de galerie de fotbal, aproape că au lipsit de la aceste proteste. Când au apărut mai numeroşi, în luna decembrie, s-a ajuns la violenţe cu jandarmii. Din practica revoltei din 2012, nu este deplasat să crezi că aceşti băieţi sunt motivaţi politic.

Legionarii de debara şi-au făcut şi ei apariţia la proteste, fiind vorba despre tema pământului românesc care se duce cu japca la străini. Cum la noi extrema dreaptă este infim dezvoltată, aceşti tipi au putut fi confundaţi cu uşurinţă cu nişte rockeri mai deprimaţi şi predispuşi la violenţă. Variantele acestei tipologii mai sunt românii verzi (cei care susţin românismul cu orice preţ şi cu orice ocazie, precum şi faptul că Basarabia este pământ românesc şi trebuie anexat cu orice preţ României), dar şi ultraortodocşii, mireni sau chiar preoţi, care au putut fi văzuţi la proteste propovăduind pildele Bibliei.

“Dacii liberi” sunt câteva personaje care şi-au făcut apariţia şi care cred că Dacia a constituit o civilizaţie din care se revendică absolut orice în lume şi, prin urmare, românii trebuie să fie mândri că se trag din daci şi să conştientizeze că sunt superiori altor popoare. Până la urmă, o deviaţie a românismului verde.

Protestatarii de serviciu – acei oameni care sunt nelipsiţi de la orice protest, indiferent de temă şi pe care ajungi să îi cunoşti dacă te perinzi pe la suficiente manifestaţii de stradă.

Citește și: