Biro ATTILA
4538 vizualizări 5 nov 2014

La al treilea termen de judecată al procesului lui Alexandru Vişinescu, fostul torţionar a fost acompaniat în sala de judecată de un vechi tovarăş de arme. Cu o fizionomie apropiată, ţinută vestimentară conservatoare, dar cu celebra cuşmă de pe vremea comuniştilor, fostul colaborator al lui Vişinescu a urmărit atent procesul. Şi-a încurajat constant colegul din anii comunismului.

Este vorba de un fost inspector în cadrul Administraţiei Penitenciarelor. S-a recomandat Constantin Cişmigiu. Google nu deţine vreo referinţă la numele său. L-am crezut pe cuvânt că ăsta e numele său real, deşi a fost greu de convins să-şi rostească numele.

Practic, Constantin Cişmigiu era cel care îl verifica pe Vişinescu şi pe ceilalţi comandanţi de penitenciare. Se ocupa de inspecţia “pe linie de personal şi resurse umanie”. L-a însoţit pe Vişinescu şi la ieşirea din clădirea Curţii de Apel, unde din nou fostul toţionar a dat de presă.

Constantin Cişmigiu a încercat să-l apere pe colegul său. A povestit că îl cunoaşte bine încă din anii 50. “Nu el a făcut au fost ordine. El a fost comandant problemele de regim, hrană şi altele le făceau locţiitorii săi. Erau norme stabilite. Pentru deţinuţii politici, regulile erau mai stricte. Stăteau câte unul în celulă, ieşeau 20 de minute la plimbare. Primeau un ceai cu marmeladă, la prânz o ciorbă”, a povestit fostul inspector al torţionarilor

În spatele său o femeie a vociferat: “Neruşnaţilor, le smulgeaţi unghiile”. Inspectorul de torţionari i-a răspuns: “Fugiţi doamnă de-aici. Nu e adevărat”. În sala de judecată, soţia generalului Ion Eremia, general comunist încarcerat şi el la Râmnicu Sărat, a povestit că la ieşirea din peniteciar soţul ei cântărea 30 de kilograme. Constantin Cişmigiu a răspuns la această acuzaţie cinic: “Aveau 40 de kilograme de lemne, dar nu ei. Asta e o poveste că ei cântăreau atât. Erau sobe cu lemne”

:

FOTO: Constantin Cişmigiu/ sursa: Andreea Alexandru

Jurnaliştii i-au spus că sunt sute de testimoniale ale foştilor deţinuţi care au suferit din cauza bătăilor, că sunt certificate medicale, alte documente care dovedesc atrocităţile. L-a respins, a invocat testimonialul difuzat de o televiziune. “La început a spus că erau bătuţi de comandaţi, dar când a fost întrebat dacă el a fost bătut a zis că l-a atins aşa uşor ca pe un copil”, spune convins Cişmigiu.

Cişmigiu: “Nu am nici un regret că nu am făcut răutăţi”

Răspunsurile sale au intrat în aceeaşi tipologie a executantului din perioada comunistă. Oricine a fost de vină numai el nu. Ceva diferă la el însă. Presa i-a pus în faţă informaţiile legate de morţi din penitenciare, sutele de testimoniale.”Sunteţi prea tânăr să ştiţi. Se face prea mult caz de comunism. În România nu a fost comunism”, a răspuns inspectorul de torţionari şi cu această afirmaţie îşi blochează interlocutorul. “Dar ce a fost dacă nu a fost comunism?” l-au întrebat jurnaliştii. A  ceva despre partidul comunist din SUA. A recunoscut că a fost “ceva dictatură”, dar nu prea multă.

Discuţia cu personajul care nu a fost în lumina reflectoarelor s-a dus spre activitatea sa de control. Practic, era cel care trebuia să depisteze excesele de zel ale torţionarilor. “Nu a fost nici un exces. Nu am găsit nimic. Au fost altele. Că deţinuţii se plângeau că nu pot comunica cu familia, dar li se explica că asta era legea. Mai găseam comandanţi care aveau probleme cu băutura, că lipseau de la serviciu”, a mai precizat Cişmigiu

Le-a plâns, însă, de milă şi deţinuţilor politici care au murit sau au răbdat atrocităţile gulagului românesc. “Erau oameni educaţi, deştepţi” spune fostul zbir al erei comuniste dar adaugă că “nimeni nu a avut nimic cu ei”. Nu a spus-o dar o gândea: au avut doar ghinion că s-au născut deştepţi. S-a uitat în ochii unui reporter şi a încercat să-l convingă: “Nu am bătut pe nimeni. Dar dacă îi ajută cu ceva eu sunt gata să fiu împuşcat”.

În final, Cişmigiu îl deplânge pe Vişinescu. Spune că e bolnav, că e necăjit că nu poate să doarmă noaptea, că are Parkinson. El, însă, nu are nici un regret: “Nu am nici un regret că nu am făcut răutăţi”.

 

Citește și: