Ilinca Nazarie
135 vizualizări 3 dec 2019

Faptele pentru care au fost trimise în judecată zece persoane şi trei companii pentru infracţiuni de corupţie, în dosarul privind platforma de e-learning a UMF Iaşi nu există, au decis magistraţii Curţii de Apel Suceava, care au dat soluţia definitivă în acest dosar.

Deşi în prima instanţă, o parte dintre inculpaţi au fost găsiţi vinovaţi, iar unii au fost condamnaţi la închisoare cu suspendare, în apel faptele s-au dovedit a fi inexistente.

Mai mult decât atât, magistraţii suceveni au declarat nulitatea unor probe precum interceptările făcute de către SRI şi au dispus distrugerea a 31 de suporturi optice conţinând înregistrarea convorbirilor telefonice dintre o parte dintre inculpaţi.

Vasile Astărăstoae, rector al UMF Iaşi, în 2011, când a fost trimis în judecată acest dosar, a fost judecat pentru infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice.

Magistraţii Curţii de Apel Suceava au dispus achitarea acestuia, „întrucât nu există probe că a săvârşit infracţiunea", se arată în încheierea de şedinţă.

Adrian Ciureanu, şef al Centrului de Comunicaţii UMF a fost şi el achitat: „(...) achită pe inculpatul Ciureanu Ioan-Adrian pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de conflict de interese prev. de art. 26 Cod penal din 1969 rap. la art. 2531 alin. 1 Cod penal din 1969, întrucât fapta nu există.", spun magistraţii.

La fel a fost şi în cazul celorlalte acuzaţii pentru care Ciureanu a fost judecat.

Situaţia a fost exact aceeaşi şi pentru Daniela Druguş, directorul administrativ al UMF Iaşi, dar şi pentru ceilalţi inculpaţi din dosar.

„Decizia instanţei de la Curtea de Apel Suceava este întemeiată în prinicipal prin dispoziţiile art. 16, litera a şi anume că fapta nu există. Noi de asta considerăm că nedreptatea este cu atât mai mare, pentru că judecătorul a constatat categoric după nouă ani de proces că faptele pentru care au fost trimişi în judecată aceşti inculpaţi, aceşti oameni care aveau înainte de acest dosar reptutaţii foarte bune în societate, care la locurile lor de muncă erau foarte apreciaţi, care în toţi aceşti nouă ani să îşi schimbe viaţa radical şi închipuiti-vă că au fost nouă ani, nu doar prin acest proces dificil, nouă ani în care trăieşti un adevărat coşmar, pentru că te îndepărtezi de familie, te îndepărtezi de prieteni, relaţiile sociale nu mai sunt aceleaşi în toată perioada asta. Tu urlii în continuu că eşti nevinovat, nimeni nu te crede, după nouă ani de zile vine un judecător care spune că fapta pentru care ai fost trimis în judecată nu există. Pe noi ne bucură această hotărâre a instanţei şi ne încurajează să avem o încredere cât mai mare în justiţia şi în sistemul judiciar din România. Odată ce judecătorul spune că acest dosar nu ar fi trebuit să fie trimis în judecată, asta înseamnă că termenul fabricat sau trimis în judecată fără să fie întemeiată acuzaţia, amândouă pot să fie la fel de utliziate", a declarat, într-o conferinţă de presă Cătălin Boacnă, unul dintre avocaţi.

După publicarea sentinţei, doi dintre inculpaţii din dosar, Adrian Ciureanu şi Daniela Druguş au făcut mai multe dezvăluiri.

În 2011, Daniela Druguş era director administrativ al UMF Iaşi. Şi-a dat demisia din această funcţie, în 2017, când a fost condamnată în primă instanţă, în acest dosar, la trei ani de închisoare cu suspendare.

În cazul său, procurorii au susţinut că ar fi luat mită de la firma care a livrat o parte din elementele platformei de e-learning de la UMF Iaşi.

Daniela Druguş, suţine avocatul Cătălin Boacnă, a fost acuzată de procurori că a luat mită pentru UMF Iaşi, când de fapt, Druguş ceruse o sponsorizare.

„În dosarul ăsta, principala acuzaţie era aceea de abuz în serviciu şi luare mită. Cu privire la luarea de mită, povestea adevărată este aceea că DNA a considerat că o sponsorizare pe care a cerut-o doamna director în numele universităţii de la diferite firme, este mită în folosul universităţii. Este singurul om din ţara asta care a fost trimis în judecată pentru că ar fi cerut mită în numele unei instituţii publice. (...) E unul dintre abuzurile flagrante", a declarat Cătălin Boacnă.

Daniela Druguş a explicat că în acest dosar au încercat să dovedească legalitatea procedurii de achiziţie publică, prin care a fost achiziţionată platforma de e-learning.

Adrian Ciureanu susţine că deşi în comisia de licitaţie au fost nouă persoane, doar trei au fost citate în acest dosar, iar că în momentul în care avocaţii au cerut audierea lor, li s-ar fi spus că declaraţiile acestora nu sunt relevante la dosar.

O situaţie asemnătoare a avut loc şi atunci când au fost depuse la dosar dovezi ale altor proceduri de achiziţii tot pentru platforme de e-learning. 24 de dosare de pe SEAP, fie finalizate, fie în derulare au fost depuse ca probe.

„Toate documentaţiile pentru platforme de e-learning au fost cvasi similare. Noi am scos la acel moment din SEAP toate procedurile de lictiaţie cu acelaşi obiect şi erau 24 la acel moment. Parte care erau încheiate, parte care erau în derulare deja. Şi noi am depus tocmai ca să facem dovada că aceste condiţii sunt la fel în toate procedurile, în sensul că sunt uzuale. Le-am depus şi acele proceduri în maxim două ore le-am primit pachet, frumos împachetate, că nu au legătură cu cauza, fix înapoi la avocat", a declarat Daniela Druguş.

Ciureanu a continuat, explicând că prin acele dosare ei au vrut să îşi dovedească nevinovăţia.

„Noi dovedeam că nu eu am făcut fişa de date, că nu eu am pus clauzele, că le-au făcut alţii, ba mai mult, nu le-au făcut din capul lor ci le-au copiat de pe SEAP. Să ştiţi, toată lumea care face documentaţie de atribuire copie de pe SEAP, nimeni nu stă cu degetul să gândească la condiţii de calificare, într-o licitaţie, alte decât alea de pe SEAP", a declarat Adrian Ciureanu.

Cei doi şi avocatul susţin că probele care au fost depuse la dosar au fost trucate şi fac referire mai ales la interceptările realizate de SRI, care ar fi fost şi transcrise de SRI, nu de către DNA.

„Probele esenţiale din dosar au fost generate de acest martor denunţător, o doamnă care era supărată că nu îi merge bine acasă şi ulterior de o corespondenţă de mail-uri, o corespondenţă cumva purtată în câteva luni şi interceptări ale convorbirilor telefonice. (...) Cert e că proba privind mailurile, s-a constatat încă din primă instanţă că acele mailuri nu sunt autentice, că sunt editate, că sunt trucate, categoric, de mai mulţi experţi care au făcut această analiză a lor. Iar cu privire la interceptările convorbirilor telefonice s-a stabilit, de asemenea, într-o expertiză făcută în primă instanţă că nu sunt autentice. Acum, că întâmplarea face că între timp a intrat în vigoare şi o decizie a Curţii Constituţionale, care vorbeşte despre faptul că SRI-ul nu era organ competent să realizeze aceste interceptări ale convorbirilor telefonice, este partea a doua. Dar esenţa poveştii nu are nicio legătură cu acele decizii ale Curţii Constiuţionale care vorbesc despre SRI-ul ca fiind organ necompentent să realizeze acte de urmărie penală. Aici, la noi, faţă de alte cazuri, s-a întâmplat ceva mai îngrozitor. Şi anume, că procurorul, prin corespondenţa dintre DNA şi SRI, i-a indicat SRI-ului în mod categoric să nu realizeze doat interceptările, ci să facă şi transcrierea lor. Printr-o adresă oficială, DNA avea ca şi obişnuinţă această practică de a indica angajatului de la SRI care încearcă să îşi facă treaba cât se poate de bine şi să trimită acele înregistrări ca procurorul să le asculte şi să vadă ce se întâmplă acolo şi să cenzureze, să ia el ce crede că este important pentru anchetă, defapt a predat toată ancheta unui organ despre care Curtea Constituţională a spus că este neconstituţional", a explicat Cătălin Boacnă.

 

Citește și: