2298 vizualizări 6 mai 2008

Mareşalul Ion Anto­nescu nu poate fi reabilitat. Ieri, judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au admis recursul declarat de Parchetul General împotriva deciziei Curţii de Apel Bucu­reşti prin care au fost rea­bilitaţi parţial mareşalul Ion Antonescu şi fostul guvernator al Transnistriei, Gheorghe Alexianu. Decizia instanţei supreme echivalează practic cu respingerea, ca nefon­dată, a cererii de revizuire a sen­tinţei, formulată de fiul lui Gheorghe Alexianu, prin care au fost condamnaţi mareşalul Antonescu şi ceilalţi membri ai Cabinetului său.

Decizia Înaltei Curţi este definitivă. Iniţial, Curtea de Apel Bucureşti a decis achitarea mareşalului Ion Antonescu şi a altor 19 membri ai Guvernului român din 1940, pentru unele crime de război imputate ca urmare a colaborării militare dintre România şi Germania în agresiunea “contra popoarelor din Rusia Sovietică”. Parchetul General nu a fost de acord cu reabilitarea şi a formulat recurs. Primul dintre motivele invocate de anchetatori vizează faptul că demnitarii Guvernului Antonescu nu ar fi cunoscut la momentul comiterii infracţiunii starea de necesitate de care se vorbeşte în sentinţa Curţii de Apel. „Persoanele pen­tru care a fost admisă cererea de revizuire ar fi trebuit să cunoască la momentul săvârşirii infrac­ţiunilor conţinutul actului se­cret din care rezulta existenţa peri­colului şi iminenţa sa, pen­tru a acţiona în scopul înlă­turării acestuia”, susţine Minis­terul Public.

Lipsa unor documente istorice

Procurorii au reţinut că, din probele administrate în dosar, nu rezultă că Ion Antonescu şi colegii săi de guvern ar fi cunoscut „individual sau colectiv” protocolul secret al Tratatului ruso-german. Susţinerea se bazează, în special, pe lipsa unui document istoric care să ateste acest fapt. Parchetul face referire chiar la declaraţia mareşalului Ion Antonescu din care „nu rezultă că ar fi cunoscut ceva concret cu privire la acest aspect”, mareşalul vorbind doar de „zvonuri cu privire la un pact de neagresiune între Germania şi URSS prin care ar fi fost permis acestora din urmă să ocupe toată Moldova”.

Tribunalul Poporului a avut dreptate

Anchetatorii combat, în continuarea motivării, şi celelalte aspecte reţinute de judecător, pentru a justifica achitarea inculpaţilor. Astfel procurorii susţin că incidentele zilnice de frontieră, incursiunile aviaţiei ruseşti în spaţiul aerian românesc, ocupaţia a patru ostroave de pe Dunăre, concentrarea masivă de forţe la frontiera româno-sovietică şi alte presiuni ale URSS „nu pot conduce în mod automat la o situaţie contrară celei dispuse prin sentinţa penală a cărei revizuire se cere, întrucât aceste împrejurări erau cunoscute de instanţă la momentul soluţionării cauzei“.

Cu alte cuvinte, chiar dacă aceste manifestări erau unele de agresiune, ele nu ar fi justificat starea de necesitate pentru că Tribunalul Poporului din 1946 nu a apreciat astfel. Această eroare este, după aprecierea procurorilor, una care vizează fondul cauzei şi care nu poate fi îndreptată prin revizuire, ci doar printr-un recurs în anulare „când acestă cale de atac era permisă de lege”.


Citește și: