Elvira Gheorghita - Mediafax
182 vizualizări 27 oct 2014

Credincioşii au urmărit slujba pe ecranele montate în jurul bisericii, în interior fiind doar membri ai Sfântului Sinod, delegaţiile bisericilor invitate, preoţi, diaconi şi câţiva pelerini veniţi la prima oră a dimineţii.

Sfânta Liturghie a fost oficiată de patriarhul Ierusalimului Teofil al III-lea şi patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, PF Daniel, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi.

Cuântul de învăţătură a fost rostit de patriarhul Ierusalimului.

"Vă salutăm astăzi, în cadrul acestei slujbe solemne, aducându-vă harul Sfântului Mormânt al Domnului nostru Iisus Hristos şi rugăciunile comunităţii creştine din Biserica Ierusalimului. Este o mare bucurie pentru noi să fim astăzi aici, la luminata sărbătoare a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor. În vremea noastră, un nou val de suferinţă şi persecuţie creştină a aruncat o umbră întunecată asupra multor părţi ale lumii, mai ales asupra Orientului Mijlociu, care este leagănul creştinătăţii. În timp ce evoluţiile social-politice au adus frica şi disperarea în inimile multor oameni, noi facem apel permanent la cuvintele lui Hristos", a spus Patriarhul Teofil al III-lea.

El a vorbit şi despre Biserica Ortodoxă Română. "Biserica Ortodoxă Română a prins rădăcini adânci, pentru că a fost stropită, asemenea unui copac, de sângele nenumăraţilor martiri în anii de prigoană, mai ales în deceniile de persecuţii împotriva Bisericii din timpul regimului totalitar al vremurilor de curând încheiate. Astăzi, noi ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea, încercare, şi încercarea, nădejde. Acum, Biserica Ortodoxă Română culege roadele renaşterii credinţei în ţara voastră", a mai spus Patriarhul Ierusalimului.

La rândul lui Patriarhul Daniel a vorbit despre viaţa şi minunile săvârşite de Sfântul Dimitrie şi despre nevoia de credinţă în aceste vremuri tulburi.

"Trăim astăzi într-o lume marcată de tulburare şi nesiguranţă, de multă violenţă şi durere, mai ales în zone cu război. Vedem azi multe semne ale suferinţei fizice şi spirituale, cauzate de boală şi sărăcie, de nedreptate şi lăcomie de bani şi de putere, dar mai puţine fapte de iubire milostivă şi ajutorare între oameni. Astfel, într-o lume instabilă şi egoistă, pelerinii Îl caută pe Dumnezeu Cel Sfânt şi Milostiv, Cel statornic în iubire, pentru a primi de la El vindecare şi ajutor mai sigur decât orice ajutor omenesc, iar bucuria întâlnirii omului cu Dumnezeu şi cu sfinţii Săi transformă suferinţa în speranţă, osteneala în bucurie şi lupta în biruinţă. Să folosim, aşadar, timpul acesta al pelerinajului pentru întărirea noastră în credinţă, nădejde şi iubire, pentru sporirea în săvârşirea faptelor bune", a spus PF Daniel.

Racla cu moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou, cea cu moştele domnitorului martir Constantin Brâncoveanu, precum şi icoana Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena cu un fragment din lemnul Sfintei Cruci, adusă de Patrarhul Teofil al III-lea, au fost aşezate într-un baldachin special amenajat, la Patriarhie, de vineri, când a început pelerinajul.

Icoana va fi dusă înapoi în Ţara Sfântă luni seară, odată cu plecarea lui Teofil al III-lea. Moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou şi cele ale Sfântului Constantin Brâncoveanu vor rămâne sub baldachinul din apropierea Catedralei Patriarhale până marţi. Racla cu moaştele lui Constantin Brâncoveanu se păstrează în singura ctitorie a domnitorului din Bucureşti, Biserica "Sfântul Gheorghe Nou" de la Kilometrul 0, în timp ce moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou sunt păstrate în Catedrala Patriarhală.

Sfântul Dimitrie cel Nou s-a născut la începutul secolului al XIII-lea, într-o familie de ţărani din satul Basarabi, în sudul Dunării, aparţinând în vremea aceea regatului Bulgariei. Sfântul Dimitrie a purtat din fragedă pruncie lupte acerbe pentru a dobândi o viaţă virtuoasă, în post şi rugăciune. Într-o zi, pe când se dusese cu animalele la păscut, a călcat pe un cuib acoperit de ierburi şi a strivit puişorii care se aflau în el. Profund mâhnit, s-a hotărât, spre pocăinţă, să lase desculţ timp de trei ani, fie iarna, fie vara, piciorul care strivise cuibul, faptă considerată de el a fi ca o crimă. Mai târziu, s-a ataşat unei comunităţi monastice, iar după ce a ucenicit s-a retras în pădure, unde şi-a făcut adăpost într-o peşteră, aproape de râul Lom, neştiut de oameni.

Cunoscând dinainte ziua morţii sale, s-a întins între două lespezi de piatră şi şi-a dat în pace sufletul lui Dumnezeu. Au trecut ani mulţi şi lumea uitase de existenţa acestui pustnic, până într-o zi - la trei veacuri după moartea lui Dimitrie - când o inundaţie a făcut ca apele râului să urce până la peşteră. Curentul a ridicat lespezile de piatră şi a purtat cu el, îngropat în noroi, trupul rămas nestricat. După alţi 100 de ani, Sfântul Dimitrie i-a apărut în vis unei fetiţe bolnave de duh necurat, poruncindu-i să ceară părinţilor ei s-o ducă la malul râului, pentru a-şi afla tămăduirea. De cum s-a aflat această vestire, o mare mulţime de oameni, în frunte cu clericii din episcopie, a însoţit familia fetiţei până la locul în care, mai înainte, locuitorii observaseră deja o lumină misterioasă şi credeau că este o comoară. S-au pus pe săpat şi, de îndată, au descoperit trupul sfântului, întreg şi strălucind de harul Duhului Sfânt. Fetiţa s-a vindecat atunci pe loc, iar trupul sfântului a fost transportat până în satul Basarabi, unde alte vindecări s-au petrecut. Atunci, poporul a venit din toate părţile să cinstească moaştele sfântului.

Domnitorul Ţării Româneşti a trimis preoţi şi slujitori ca să constate această descoperire minunată şi să-l aducă pe sfânt la Bucureşti, la biserica Curţii Domneşti. Ei l-au luat pe sfânt şi au plecat spre Bucureşti, dar când au ajuns aproape de Ruse, lângă o fântână, boii n-au mai vrut să meargă cu niciun chip. Văzând această minune, cei trimişi s-au sfătuit şi au hotărât să înjuge la car doi junci tineri neînvăţaţi, ca să vadă încotro vrea sfântul să meargă. Şi aşa s-a întors sfântul la Basarabi în mijlocul satului şi a rămas acolo. Trimişii domnitorului s-au întors la Bucureşti şi au povestit cele petrecute, după care domnitorul a trimis alţi oameni şi a pus să se ridice, pe cheltuiala lui, o biserică în sat.

Aşezat acolo, Sfântul Dimitrie a făcut, de-a lungul vremii, multe alte minuni. Spre sfârştul războiului ruso-turc (1774), armata rusă a ajuns în preajma satului Basarabi. Generalul Piotr Saltikov a poruncit ca moaştele Sfântului Dimitrie să fie transportate în Rusia, spre a le pune la adăpost de o eventuală profanare de către turci. Atunci când cortegiul a ajuns la Bucureşti, un creştin evlavios, Hagi Dimitrie, care era prieten cu generalul, i-a cerut acestuia să lase românilor moaştele sfântului, spre mângâiere, după toate durerile pricinuite de război. Generalul Saltikov a fost de acord, iar trupul Sfântului Dimitrie, întâmpinat cu mare alai, a fost aşezat în biserica cea mare a Mitropoliei Bucureşti.

Sfântul Cuvios Dimitrie a fost proclamat oficial ocrotitorul oraşului Bucureşti de către mitropolitul Filaret al II-lea (1792-1793).

Citește și: