Biro ATTILA
42256 vizualizări 1 mar 2014

După 24 de ani de la Revoluţie procuratura nu a reuşit să identifice nici măcar un responsabil politic pentru crimele comise în decembrie 89. Dosarul care priveşte crimele Revoluţiei din 1989 a fost mutat de la Parchetul General la Parchetul Militar condus de procurorul Ion Vasilache. În schimb, dosarele torţionarilor Ficior şi Vişinescu au rămas la Parchetul General. După ce în 2012 acest dosar a fost sub supraveghere specială de către Serviciului de Executări de pe lângă Consiliul Europei, România s-a angajat să finalizeze cu celeritate acest dosar şi să îl soluţioneze cu stabilirea implicării decidenţilor politici în evenimentele din decembrie 1989.

Niţu nu a putut răspunde: ”Vă rog să spuneţi dumneavoastră”

Prezent la bilanţul DNA, procurorul general Tiberiu întrebat de gândul ce se întâmplă cu ”Dosarul Revoluţiei” a oferit următorul răspuns: ”Iarăşi ştiţi foarte bine, studiaţi competenţa din Codul de Procedură Penală, dumneavoastră cred că aveţi deja răspunsul. Vă rog să spuneţi dumneavoastră”

Surse din cadrul Parchetului General au confirmat pentru gândul că odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedură Penală, ”Dosarul Revoluţiei” a fost transferat la Parchetul Militar. Acest dosar a fost investigat de Parchetul Militar până în 2009 când a fost mutat la Parchetul General. Dosarul a fost deja mutat fizic la Parchetul Militar.

Potrivit Noului Cod de Procedură Penală dacă un dosar vizează suspecţi civili şi militari atunci cauza este anchetată de procurorii militari. Până la 1 februarie prevederile vechiului cod, dar şi o decizie din 2007 au stauat în practică faptul că în astfel de cazuri ancheta era condusă de procuratura civilă. Acum dosarul va fi cercetat de procurorii militari, dar va fi judecat de instanţele civile.

”Nu s-a făcut nimic în Dosarul Revoluţiei”

Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989, spune că mutarea dosarului din nou la Parchetul Militar ar intra în contradicţie cu o decizie a Curţii Constituţionale din 2007 care a stabilit o practică judiciară.  ”În 2007 a existat o decizie a Curţii Constituţionale care spune că dosarele în care sunt implicaţi civili şi militari sunt anchetate de procurorii civili. Din punct de vedere al anului 2007, noi am fost nemulţumiţi pentru că dosarele erau aproape finalizate. Prin acea decizie dosarele au fost rupte şi timp de şase ani nu s-a lucrat nimic în ele. Din punctul meu de vedere nu s-a făcut nimic”, a declarat Mărieş pentru gândul

În opinia lui Mărieş, unul dintre revoluţionarii care a militat pentru finalizarea rapidă a acestor dosare, soluţia este sesizarea din nou a CCR care să reconfirme o practică judiciară în aşa fel încât ”Dosarul Revoluţiei” să nu mai fie mutat dintr-o parte în alta. ”Decizia CCR din 2007 are un profund caracter european. Respectă normele UE. Articolul din Noul Cod care permite transferarea acestor dosare din nou la parchetele militare trebuie să fie analizat de Curtea Constituţională. În aceeaşi categorie de dosare sunt cele ale mineriadelor şi cele ce privesc crimele comunismului, Vişinescu-Ficior. Eu nu văd altă soluţie decât sesizarea CCR având în vedere că nu s-a ţinut cont în Noul Cod de decizia din 2007. CCR ar putea să emită o soluţie de reconfirmare a decizie din 2007”, a mai declarat Mărieş

”Cei de la Parchetul militar nu au nici cea mai mică dorinţă să finalizeze Dosarul Revoluţiei”

Cât despre mutarea dosarului la Parchetul Militar, Teodor Mărieş susţine că încă o dată România nu se va ţine de angajamentele asumate în faţa instituţiilor europene. În plus preşedintele  Asociaţiei 21 Decembrie 1989 spune că procurorii militari nu au nici un interes în investigarea acestei cauze.

”CCR trebuie să stabilizeze acestă situaţie pentru că de şapte ani acest tip de dosare de mută de la un parchet la altul. La CEDO care monitorizează dosarul vor avea din nou o scuză noul cod. Parchetului îi convine această inconsecvenţă legislativă. Cât priveşte întoarcerea dosarului la Secţia Parchetelor Militare nu vâd nimic bun. Avem aceleaşi şef, pe procurorul Vasilache care nu a avut nici o dorinţă în finalizarea acestor dosare. Trebuia schimbat de mult. Cei de la Parchetul militar nu au nici cea mai mică dorinţă să finalizeze Dosarul Revoluţiei”, a mai declarat Mărieş

În urmă cu doi ani România a fost obligată de CEDO să investigheze cu celeritate dosarele Revoluţiei, reunite între timp într-unul singur care era investigat de Parchetul General. Dosarul este sub supravegherea specială a Serviciului de Executări de pe lângă Consiliul Europei. În aprilie 2013, Parchetul General s-a angajat oficial în faţa acestui for în privinţa unui calendar pentru investigarea crimelor de la Revoluţie.

România s-a angajat să termine ancheta

Până în septembrie 2013, procurorii Parchetului General condus de Tiberiu Niţu urmau să stabilească ”implicarea decidenţilor politici” în Revoluţia  din 1989. Într-un răspuns oficial, Parchetul General recunoaşte indirect că nu a reuşit să respecte acest angajament, dar a precizat că "se efectuează cercetări". Asociaţiile de revoluţionari însă susţin că investigaţiile bat pasul pe loc. Rudele celor 1.142 de morţi în decembrie '89 încă aşteaptă să afle cine sunt inculpaţii din dosarele Revoluţiei.

În mai 2011, România a fost condamnată la CEDO într-un dosar deschis de Asociaţia 21 Decembrie şi familia Vlase, într-o cauză ce privea dosarele Revoluţiei din '89. Curtea a constatat încălcarea articolului 2 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului - dreptul la viaţă - în ceea ce-i priveşte pe Nicolae şi Elena Vlase şi încălcarea articolului 8 al Convenţiei în ceea ce-l priveşte pe reclamantul Teodor Mărieş - dreptul la respectarea vieţii private şi de familie. S-a decis acordarea a câte 15.000 euro pentru Nicolae Vlase şi Elena Vlase şi a 6.000 euro pentru Teodor Mărieş, bani ce reprezentau daune morale. Totodată, Curtea a decis ca 20.000 euro să fie plătiţi direct către Antonie Popescu, Ioana Sfârâială şi Ionuţ Matei, suma reprezentând cheltuieli de judecată.

Elena Vlase si Nicolae Vlase (decedat în 2012) sunt doi braşoveni al căror copil de 19 ani a fost ucis la Braşov în timpul Revoluţiei. În cazul lor, procurorii români nu au trimis pe nimeni în judecată. Soţii Valse şi-au căutat dreptatea în România şi, după ce au epuizat toate căile judiciare de aici, s-au adresat CEDO. Dosarul lor a fost conexat cu cel al Asociaţiei 21 Decembrie, care  a reprezentat în proces victime şi urmaşi ai celor care au fost omoraţi sau răniţi, supuşi la rele tratamente sau private de libertate în timpul Revoluţiei din 1989.

CEDO a decis în 2011 că România nu a soluţionat eficient şi la timp dosarele penale care privesc victimele Revoluţiei din 1989. În cazul specific al soţilor Vlase, CEDO a constat următoarele: „Absenţa unei investigaţii privind moartea fiului soţilor Vlase, în particular lipsa de implicare a aplicanţilor (soţii Vlase n.red.) în proceduri judiciare în faţa unei instanţe. Statul trebuie să ia măsurile necesare şi să investigheze cu celeritatea moartea lui Nicuşor Vlase”.

CEDO a mai arătat, în decizia din 2011, că statul român trebuie să investigheze cu celeritate dosarele Revoluţiei şi că victimele şi rudele celor morţi în decembrie 1989 au dreptul să cunoască adevărul. „Curtea a arătat şi în trecut că o amnistie faţă de aceste crime este incompatibilă cu datoria statului (român n.red.) de a investiga acte de tortură şi cu lupta împotriva impunităţii pentru crime internaţionale”, se arată în decizia CEDO.

Parchetul General nu şi-a respectat angajamentul faţă de CEDO

După publicare, decizia a intrat în supravegherea Biroului de Executări a deciziilor CEDO de pe lângă Consiliul Europei. Acest birou urmăreşte modul în care o ţară membră pune în executare deciziile CEDO. Aceste decizii pot fi de două feluri: unele specifice, de exemplu eliberarea unui deţinut încarcerat în mod greşit (exemplu cazul Ilaşcu), sau unele cu caracter general, remedierea unei disfuncţionalităţi din raţiuni legislative spre exemplu.

În cazul nostru acest birou monitorizează modul în care Parchetul General investighează dosarele Revoluţiei. Din 2012, Dosarele Revoluţiei sunt sub supraveghere specială din partea Biroului de Executări al CEDO, biroul ce supraveghează pentru România punerea în aplicare a tuturor deciziilor CEDO.

Pe portalul Biroului de Executari sunt postate şi comunicările statului român referitoare la punerea în aplicare a deciziei din mai 2011. Astfel, dintr-o adresă trimisă de agentul guvernamental al României pe lângă CEDO, în aprilie 2013, aflăm că instituţiile din România au un calendar privind anchetarea dosarelor Revoluţiei.

Trebuie menţionat că dosarele Revoluţiei - câteva mii la număr  - au fost comasate într-un singur dosar mamut, care era până acum investigat de Parchetul General, condus de Tiberiu Niţu. Potrivit adresei din  8 aprilie 2013, calendarul României ar fi acesta:

„Calendarul estimativ pentru soluţionarea dosarului şi măsurilor concrete ce vizează a fi luate în perioda imediat următoare:

Realizarea unei hărţi relaţionare cu privire la dispunerea unităţilor militare pe teren şi deplasările lor în misiuni. Termen : aprilie – mai 2013

Stabilirea dacă persoanele care exercitatau autoritatea asupra unităţilor militare respective au respectat regulamentele militare şi în caz contrar să se stabilească tipul de infracţiune comisă. Termen: iunie – iulie 2013

Identificarea persoanelor care pot oferi date şi informaţii concrete sau documente utile pentru a proba/dovedi activitatea persoanelor care exercitau autoritate asupra unităţilor militare respective şistabilirea gradului de implicare a decidenţilor politici. Termen: august – septembrie 2013”

Parchetul General nu a respectat aceşti paşi, stare de fapt confirmată de parchet într-un răspuns oficial transmis gândul la finalul anului trecut. După ce gândul a publicat un amplu material legat de situaţia anchetelor în Dosarul Revoluţiei, Parchetul General a demarat o serie de audieri. După finalizarea acestor audieri, Parchetul General condus de Tiberiu Niţu nu a comunicat că ar fi făcut paşi înainte în finalizarea cauzei.

Ce conţine Dosarul Revoluţiei

Cele câteva mii de dosare ale Revoluţiei au fost comasate într-un singur dosar mamut care, după 2009, a fost preluat de Parchetul General de la Parchetele Militare. Tot în adresa din aprilie, agentul CEDO a făcut o trecere în revistă a acestor dosare. ”Stabilirea condiţiilor şi a circumstanţelor în care persoanele care au participat la revoluţia anticomunistă au fost ucise sau rănite fac obiectul a 4.495 de dosare penale, din care 2.984 dosare au fost analizate de Parchetului Teritorial Militar Bucureşti şi 1601 de către parchetele militare teritoriale. Din acestea un număr de 3135 au avut ca obiect omorul sau atentatul grav la intregritate fizică. În 112 dosare, un număr de 275 de inculpaţi au fost trimişi în judecată, printre care şase generali, 38 de ofiţeri şi subofiţeri, alţi 35 de militari din Ministerul Apărării, 12 generali, 81 de ofiţeri şi subofiţeri şi un militar din cadrul MAI şi 61 de civili”, se arată în adresa trimisă de statul român la CEDO.

Potrivit statisticii oficiale, la Revoluţia din Decembrie '89 au murit 1.142 de persoane, au fost rănite 3.138, iar alte 760 au fost reţinute. Însă, timp de 23 de ani aceste dosare nu au fost trimise în judecată.
 

Citește și: