Departamentul Social - Mediafax
17477 vizualizări 3 nov 2018

Sâmbătă dimineaţa, fosta soţie a ofiţerului de la Crimă Organizată, Marius Franţescu i-a lăsat copilul de trei ani, asupra căruia aveau custodie comună. În jurul orei 15, tânăra a venit să-l ia pe băiat, dar uşa era blocată. A sunat de mai multe ori, însă degeaba. Fostul ei soţ nu răspundea nici la telefon. Panicată, femeia a sunat la 112.

Când echipajul format din pompieri şi poliţişti a deblocat uşa, în faţa mamei s-a deschis o scenă îngrozitoare: copilul şi fostul soţ zăceau împuşcaţi pe patul din dormitor.

”Eu când am auzit-o pe bunică ţipând, pur şi simplu am început să tremur şi să plâng. Mama ei a venit şi cred că au fost luate cu Salvarea că le-a venit rău. Părea un om echilibrat, plimba des copilul, dar nu poţi să ştii. Ştiu că era poliţist. Mi se pare... eu nu îmi revin," povesteşte o vecină care a asistat la scena cumplită.

Medicii au acordat primul ajutor celor două femei, intrate în stare de şoc.

 

Trupul copilului găsit, inexplicabil, într-un sac

Potrivit unor surse, trupul copilului a fost găsit într-un sac de dormit. Lângă el, poliţistul lăsase un bilet de adio. Bărbatul îşi împuşcase fiul cu arma din dotare şi tot cu ea şi-a pus capăt zilelor. Pentru a atenua zgomotul armei, a folosit o pernă, apoi ar pus copilul într-un sac de dormit, scriu jurnaliştii din presa locală. Procurorii au descoperit în apartament o sticlă cu băutură şi un bilet de adio.

”Nu vă pot dezvălui ce a scris în biletul de adio, e vorba de intimitatea persoanei. Şi-a justificat într-un fel gestul de a-şi pune capăt zilelor şi de a împuşca copilul,” spunea un comisar de Poliţie.

Trecuse cu brio testul psihologic

Marius Franţescu avea 29 de ani şi lucra de şapte ani în cadrul Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate din Argeş. A fost coleg de promoţie cu cea care i-a devenit soţie. După absolvire, tânăra s-a angajat la Biroul de Investigare a Fraudelor financiare. Potrivit unor surse, ofiţerul ar fi devenit extrem de gelos după divorţul pe care femeia îl obţinuse săptămâna trecută. O bănuia pe fosta soţie că ar avea o relaţie cu un coleg din Poliţie. Ba chiar, mai spun sursele, într-un moment de furie şi de frustrare, ar fi ameninţat-o că va omorî copilul. Apropiaţii povestesc că, înainte de separare, cei doi poliţişti formau o familie fericită. În timpul liber, ea se ocupa de un blog, unde scria despre viaţa de familie, posta fotografii din călătorii în care mama, tata şi copilul apăreau în acelaşi tablou perfect.

Şefii poliţistului nu-şi explică gestul extrem. Părea un tip aşezat, iar la începutul anului, trecuse cu brio ultimul test psihologic.

Primarul din Mioveni Ion Georgescu, un apropiat al tatălui poliţistului, îl cunoştea băiat drept un “copil cuminte”.

”Am fost şi la nunta lor. E o tragedie. Îl cunosc prin prisma tatălui lui, care e consilier local la noi. Un copil normal. Venea la tatăl lui. Doamne fereşte, nu ştiam că sunt în divorţ,” a declarat Georgescu.

 

Un gest de răzbunare pe fosta soţie

Specialistul criminalist Dan Antonescu pune gestul poliţistului pe seama răzbunării şi crede că un conflict recent ar fi declanşat acestă ”criză de nervi”.

”În cazuistica pe care am întâlnit-o, am găsit o explicaţie - în niciun caz o justificare - şi este vorba de răzbunarea pe care soţul care consideră că a pierdut divorţul o aplică celui care a câştigat. Omul acesta pierduse custodia copilului, dar avea dreptul să-l vadă. Însă în mintea lui, considera că este decăzut din drepturi şi nu a acceptat ideea să vadă copilul după un orar şi contra cronometru. Este foarte posibil ca în cursul zilei de azi, cât era cu copilul, să fi avut loc vreo discuţie cu fosta soţie şi cine ştie ce conflict a declanşat această criză de nervi. Sunt oameni care nu acceptă ideea de divorţ şi de pierdere a copilului şi a soţiei,” apreciază Antonescu.

Pe de altă parte, psihiatrul Gabriel Diaconu atrage atenţa că, în Poliţie şi în Armată, există o ”cultură a ruşinii” prin care colegii nu vorbesc între ei despre problemele personale.

”Ar trebui să se facă o reformă profundă în ceea ce priveşte poliţiştii şi ar trebui să se producă un proces de destigmatizare a suferinţei psihologice, respectiv a bolii psihice tranzitorii. Există o cultură a ruşinii în cadrul forţelor purtătoare de uniformă. Cultura ruşinii care spune că nu am să vorbesc despre problemele mele emoţionale cu un coleg şi cu atât mai mult cu un superior, pentru că aş putea să-mi pierd meseria, pentru că aş putea fi victimizat,” explică Diaconu.

Potrivit acestuia, cei care poartă uniformă pot suferi de o morbiditate cumulată, tocmai din cauza faptului că nu se pot exterioriza la locul de muncă.

”Pe undeva, există o morbiditate cumulată pe care o au poliţiştii şi purtătorii de uniformă în general. Asta înseamnă discreţie şi relaţie superficială cu colegii, respect şi frică de autoritate, dar când vine vorba de viaţă, majoritatea îşi ţin problemele personale departe de muncă. Şi atunci, când o persoană trece printr-o vale foarte îngustă, cum este un divorţ, de fapt şi de drept are un handicap la locul de muncă, pentru că nu are cu cine să partajeze şi să împărtăşească trăirile personale,” spune specialistul psihiatru, care mai precizează că astfel de fapte extreme nu se întâmplă niciodată fără un istoric psihologic în spate.

Testele psihologice din MAI, vechi de aproape 50 de ani

”Testarea psihologică în Ministerul Afacerilor Interne a ajuns o formalitate,” a declarat în ianuarie 2018 pentru Gândul Cosmin Andreica, preşedintele Sindicatului Poliţiştilor Europeni "EUROPOL". El acuza că situaţia este păstrată intenţionat, în acest stadiu.

”Mai grav este că, în prezent, este utilizată de şefi ca instrument împotriva poliţiştilor incomozi. Spun asta în condiţiile în care psihologii se află în subordinea inspectorilor şefi, iar aceştia le dictează pe cine să evalueze psihologic. În 99% din cazurile în care şeful indică testarea unui subordonat, pentru acele persoane se stabileşte că nu mai corespund cerinţelor de ocupare a postului. Astfel că, de cele mai multe ori, li se retrage armamentul din dotare, sunt mutaţi abuziv şi, uneori, hărţuiţi sau stigmatizaţi în fata colegilor. Bateria de teste este folosită din 1970 şi nu mai corespunde cu realităţile societăţii în care trăim. Permite ca persoane cum ar fi criminalul de la coaforul din zona Perla sau agresorul minorilor din Drumul Taberei să rămână în sistem," avertiza Andreica.

Psihologii ar trebui să aibă fişa de cunoaştere a ofiţerilor MAI

Ministrul de Interne, Carmen Dan, a cerut în ianuarie 2018 refacerea întregii proceduri de testare, după verificările efectuate ca urmare a arestării poliţistului suspectat de pedofilie, pentru că, în majoritatea unităţilor Poliţiei, se folosesc teste psihologice fără licenţă.

”Aceste testări trebuie să fie însoţite de fişe de cunoaştere, întocmite de superiorii ierarhici. În plus, este sarcina structurilor de integritate şi a celor de protecţie sa deţină informaţii despre posibilele vulnerabilităţi ale unui angajat. Toate aceste aspecte, coroborate, oferă o imagine completă despre vulnerabilităţile unui angajat. Cu această ocazie, am aflat cu stupefacţie că în majoritatea unităţilor din Poliţia Română se folosesc teste psihologice fără licenţă,” afirma la acel moment Carmen Dan.

Noua legislaţie în domeniul testării psihologice a intrat în vigoae în vigoare în iunie 2018, dar schimbările au vizat mai degrabă procedurile de testare decât testele în sine.

Testarea psihologică pentru angajaţii MAI cuprinde un set de exerciţii destinate identificării nivelului de inteligenţă al celui investigat, urmat de un set de 100 de întrebări pentru stabilirea profilului său psihologic. Un astfel de test durează aproximativ 2 ore, iar întrebările sunt astfel construite încât repetă aceleaşi idei, formulate diferit, la un interval anume, în încercarea de a elimina tentativele de influenţare a rezultatului. Testarea psihologică este urmată de un interviu realizat de psihologul unităţii care durează, cu aproximaţie, 5 minute, susţin surse din Poliţie. O altă problemă ar fi numărul psihologilor, un specialist testând aproximativ 1.000 de politişti.

La rândul lor, psihologii susţin că nicio testare psihologică nu poate, niciunde în această lume, să evidenţieze persoana în toată acurateţea ei.

 

Citește și: