Alexandra Mortu
2135 vizualizări 19 nov 2019

Se pare că Max s-a născut în 1997 iar la doar câteva luni a fost pus în captivitate în oraşul Sinaia, în apropierea Castelului Peleş.

„Marele Blănos” era în sine o atracţie turistică iar oamenii plăteau pentru a face poze cu el, să îl mângâie. Însă mai nimeni nu ştia modul în care era tratat şi ce chin cumplit ascundea.

Max era orb, cel mai probabil fiindu-i maltrataţi ochii încă de când era mic pentru a nu reacţiona violent la flash-urile aparatelor de fotografiat. Potrivit adevărul.ro, Max ar fi fost orbit prin înţeparea ochilor cu ace.

În tot timpul în care a fost ţinut în detenţie pentru satisfacerea turiştilor şi implicit pentru profitul financiar, Max a fost supus şi altor chinuri groaznice, greu de imaginat: dinţii canini şi ghearele îi fuseseră tăiate, i se pulveriza spray paralizant în nas şi i se dădea zilnic să bea bere în care erau dizolvate calmante.

Chinul „Marelui Blănos” a durat până în 2006 când Rezervaţia Libearty l-a luat în îngrijire şi chiar a încercat să îi redea vederea aducând din Marea Britanie o echipă de veterinari specializaţi în oftalmologie. Totuşi, în ciuda tuturor eforturilor, Max a rămas orb toată viaţa.

Tratamentele intensive pentru tratarea efectelor tuturor traumelor la care fusese supus au durat până în 2008, iar ulterior Max a fost eliberat într-un ţarc doar al lui unde s-a bucurat de o piscină cu apă de izvor, un bârlog şi peste un acru de pomi şi tufişuri, loc unde s-a simţit ca acasă, în natura sălbatică.

Max s-a bucurat de spaţiul prietenos oferit de Rezervaţia Libearty până în 2018, când, la vârsta de 22 de ani, „Marele Blănos” dădea semne că nu mai rezistă. Astfel, la începutul lunii noiembrie a aceluiaşi an medicii au decis mutarea lui în zona de carantină, „pe un pat moale de paie unde avea să primească tratament cu anti-inflamatoare şi analgezice puternice. Din păcate, tratamentul nu a dat rezultate, starea lui s-a agravat, iar Max a paralizat complet pe partea din spate. Obosit să mai îndure atâta suferinţă fizică, Max a refuzat să mai mănânce şi să mai bea apă, iar inima lui a încetat să mai bată”, potrivit Asociaţiei „Milioane de Prieteni”. 

„Singurul gând ce ne alină acum, la despărţirea de el, este că pe Max nu îl mai doare nimic, nimeni n-o să îi mai facă niciun rău şi nu va mai fi niciodată chinuit. Rămas bun, Max! Nu vom uita niciodată ochii tăi frumoşi, care n-au putut să vadă, dar au ştiut să ne arate cel mai frumos suflet şi iubire sinceră!”, şi-a luat adio de la el AMP.

Cei care vor să ofere o nouă şansă urşilor din cadrul rezervaţiei o pot face adoptându-l pe unul dintre ei (sau pe mai mulţi) prin intermediul Asociaţiei „Milioane de Prieteni”. Pentru mai multe detalii accesaţi site-ul millionsoffriends.org

Foto: Asociaţia „Milioane de Prieteni” / Millions of Friends Association

Citește și: