Departamentul Social - Mediafax
401 vizualizări 12 mar 2019

Protocolul dintre Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi ANAF a fost semnat în anul 2013 de Tiberiu Niţu, în calitate de procuror general şi de Gelu Diaconu, preşedinte ANAF la acea vreme.

La capitolul II al protocolului, intitulat "Aspecte privind operaţionalizarea Direcţiei de combatere a fraudelor" se precizează că: "Inspectorii antifraudă din cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor îşi desfăşoară activitatea „prin detaşare în cadrul parchetelor pe posturi de specialişti economico - financiari”.

Experţii în domeniul juridic, consultaţi de Mediafax, au declarat că o problemă esenţială este legată de faptul că noţiunea de specialist în cadrul unei structuri de Parchet a fost introdusă prin OUG 43/2002 şi viza doar DNA. Mai exact, la articolul 6, se arată că “Direcţia Naţională Anticorupţie se încadrează cu procurori, ofiţeri şi agenţi de poliţie judiciară, specialişti în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic şi în alte domenii, personal auxiliar de specialitate, precum şi personal economic şi administrativ, în limita posturilor prevăzute în statul de funcţiuni, aprobat potrivit legii”.

Protocolul dintre Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi ANAF menţionează însă detaşarea personalului ANAF la Ministerul Public, adică a unor inspectori antifraudă, pe postul de specialişti economico-financiari. “Nu există niciun act normativ (lege/OUG/OG) care să reglementeze activitatea specialiştilor în cadrul structurilor Ministerului Public (cu exceptia DNA)”, spun experţii judiciari pentru Mediafax.

Pentru prima dată se introduce noţiunea de "specialist" în structura Ministerului Public la un an după intrarea în vigoare a protocolului, prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2632/C/2014 pentru aprobarea regulamentului de ordine interioară a Parchetelor, publicat M.OF. nr. 623 BIS/26.08.2014 (art.7, lit h) (art.7 litera h-“specialist antifraudă”).

Prin Ordinul Ministrului Justitiei 1650/C/2015, publicat in M.OF partea I nr. 367 din 27.05.2015 la art. 7 pct. A după litera h se introduce litera h ind. 1 cu următorul cuprins: “specialist”.

Aşadar, problema care se menţine este aceea că la data semnării protocolului în Regulamentul de ordine interioară a Parchetelor, la structura funcţiilor publice, nu era prevăzut “specialistul” sau “specialistul economic-financiar”.

Prin urmare, în baza unui protocol interinstituţional se completează structura funcţiilor publice din Ministerul Public cu funcţia de specialist economico-financiar fără ca aceasta să fie prevăzută în vreun act normativ.

O a doua problemă este legată de depăşirea atribuţiilor specialiştilor. Dacă din 2014 aceştia erau clar definiţi la nivel de Minister Public, rămâne rolul pe care aceştia îl aveau: Potrivit art. 172 pct. 10 CPP rolul unui specialist în structura Ministerului Public este să efectueze constatări tehnico-ştiinţifice ale căror procedură este strict prevăzută de Codul de Procedură Penală: “Constatarea este efectuată de către un specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora”.

Cu alte cuvinte, activitatea specialiştilor din cadrul DNA (începând cu 2002) şi în cadrul celorlalte structuri ale Ministerului Public (începând cu 28.08.2014) este doar de realizare a unor constatări tehnico-ştiinţifice la solicitarea procurorului.

Prin art. 3 litera C din Protocol s-au constituit echipe mixte de procurori/inspectori ANAF care urmau să procedeze “la valorificarea informaţiilor şi strângerea probelor privind comiterea unor infracţiuni”, ceea ce înseamnă că se ocupau de anchetă.

“Inspectorii economico-financiari detaşaţi de la ANAF la Ministerul Public nu puteau decât să efectueze constatări tehnico-ştiinţifice conform art. 122 CPP, neavând vreo altă competenţă legală privind strângerea probelor, gestiunea şi valorificarea informaţiilor”, spune experţii juridici Mediafax.

Totodată, aceştia precizează că protocolul nu are un temei legal indicat:

-un protocol de cooperare între institutii este posibil doar atunci când instituţiile au prevăzute în Lege domenii de competenţă comune şi astfel de protocoale pot prevedea doar detalierea modalităţilor de realizare a atribuţiilor, pornind de la premisa că aceste atribuţii sunt deja stabilite prin lege.

-activitatea inspectorilor ANAF detaşaţi în cadrul Ministerului Public în baza acestui protocol este supusă arbitrariului Procurorului General, detaşarea putând fi revocată de acesta.

- practic prin acest Protocol, care prevede o modalitate concretă de cooperare în instrumentarea cauzelor de evaziune fiscală, frauda fiscală şi vamală, aceşti specialişti ANAF capătă atribuţii nelegale de organ de cercetare penală câtă vreme sunt cooptaţi în instrumentarea unor cauze penale.

- La art.15 din Protocol se prevede nelegal comunicarea soluţiilor dispuse de Ministerul Public către Direcţia Generală Antifraudă din cadrul ANAF, deşi doar Codul de Procedură Penală prevede cui trebuie să comunice procurorul soluţia adoptată.

Citește și: