Mihaela STOICA
394 vizualizări 4 iun 2013

Copiii cu dizabilităţi au cele mai mici şanse să beneficieze de educaţie, sănătate şi protecţie, iar genul este o cauză importantă de discriminare, este una dintre concluziile raportului "Starea Copiilor Lumii 2013 - Copiii cu dizabilităţi".

În contextul Zilei Internaţionale a Copilului – 1 iunie, UNICEF în parteneriat cu Camera Deputaţilor şi alături de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a lansat raportul Starea copiilor lumii 2013 – Copiii cu dizabilităţi.

Conform raportului, copiii cu dizabilităţi au cele mai mici şanse să beneficieze de educaţie, sănătate şi protecţie. Ei sunt printre cei mai expuşi la violenţă, abuz, exploatare şi neglijare mai ales dacă sunt ascunşi sau izolaţi în instituţii din cauza stigmatului social şi a costurilor financiare pe care le implică îngrijirea lor. Copiii din familii sărace au şanse reduse să meargă la şcoala din comunitate sau să beneficieze de servicii de sănătate, dar acei copii care trăiesc în sărăcie şi au o dizabilitate au şanse şi mai mici să beneficieze de aceste drepturi fundamentale. Genul este o cauză importantă de discriminare, fetele cu dizabilităţi au şanse mai mici decât băieţii să primească hrană adecvată şi îngrijire. 

“Modernizarea cadrului legal referitor la drepturile copiilor cu dizabilităţi şi integrarea lor în societate reprezintă unul dintre punctele principale ale Parteneriatului pe care Camera Deputaţilor îl are începând din acest an cu UNICEF. Vom depune toate eforturile pentru ca legislaţia românească să se alinieze la standardele ONU şi la standardele politicilor publice europene stabilite prin Strategia Europeană privind Dizabilitatea”, a declarat preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea.

Raportul subliniază modul în care societăţile pot integra copiii cu dizabilităţi deoarece, atunci când aceştia fac parte din societate, toată lumea are de câştigat. De exemplu, educaţia incluzivă lărgeşte orizontul tuturor copiilor oferind în acelaşi timp oportunităţi copiilor cu dizabilităţi să aibă o viaţă mai bună. Mai multe eforturi în ceea ce priveşte integrarea copiilor cu dizabilităţi contribuie la diminuarea discriminării care îi împinge la marginea societăţii. Discriminarea pe fondul dizabilităţii este o formă de opresiune, subliniază raportul, arătând că deprivări multiple duc la excluderea acestor copii.

"Undeva în lume, unui băieţel i se spune că el nu se poate juca pentru că nu poate merge, iar unei fetiţe că nu poate învăţa pentru că nu vede. Acest băieţel are dreptul să se joace, iar fetiţa are dreptul şi poate să înveţe să citească. Cu toţii vom beneficia atunci când toţi copiii pot citi, învăţa şi îşi pot construi în acest fel viitorul", se arată în raport.

Pentru mulţi copii cu dizabilităţi, excluziunea începe din primele zile de viaţă

Conform publicaţiei, atunci când societatea observă mai întâi dizabilitatea şi nu copilul, societatea pierde ce are acesta de oferit. Din nefericire, pentru mulţi copii cu dizabilităţi, excluziunea începe din primele zile de viaţă, atunci când ei rămân fără certificat de naştere. Dacă “nu există” oficial, ei nu pot beneficia de serviciile sociale şi de protecţia legală care sunt cruciale pentru dezvoltarea şi viitorul lor. Marginalizarea creşte odată cu discriminarea.
 
„Pentru ca toţi copiii cu dizabilităţi să fie incluşi, ei trebuie să aibă certificat de naştere, să meargă la şcoală, la doctor şi să se ţină cont de ei în viaţa de zi cu zi. Atât copiii cu dizabilităţi, cât şi comunităţile din care fac parte ar beneficia dacă ne-am concentra pe ce pot realiza aceşti copii – pe abilităţile şi potenţialul lor”, a declarat Sandie Blanchet, reprezentantul UNICEF în România. „România a făcut progrese în ceea ce priveşte protejarea drepturilor copiilor cu dizabilităţi, dar mai sunt multe de făcut astfel încât aceştia să se poată juca şi să meargă la şcoală alături de ceilalţi copii, să beneficieze de servicii de sănătate şi protecţie adecvate, să-şi poată împlini visele. Un prim pas în acest sens, este ratificarea Protocolului aferent Convenţiei Privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi şi extinderea la nivel naţional a modelelor de bună practică care şi-au dovedit eficienţa”, a completat Sandie Blanchet. 

La nivel internaţional există puţine date exacte în ceea ce priveşte numărul copiilor cu dizabilităţi, a tipurilor de dizabilităţi pe care le au aceştia şi despre modul în care le afectează viaţa. Drept rezultat, puţine guverne au un ghid eficient pentru alocarea resurselor pentru a sprijini copiii cu dizabilităţi şi familiile lor. O estimare globală din anul 2004 arată că 93 de milioane de copii - sau unul din 20 de copii cu vârsta până la 14 ani – au o dizabilitate moderată sau severă. Familiile care au copii cu dizabilităţi se confruntă cu costuri de trai mai ridicate şi pierd oportunităţi de a obţine venituri.

Raportul cere guvernelor să ratifice şi să implementeze Convenţia cu Privire la Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi şi Convenţia Privind Drepturile Copilului, precum şi să sprijine familiile astfel încât acestea să poată acoperi costurile îngrijirii copiilor cu dizabilităţi. De asemenea, raportul cere măsuri pentru a lupta împotriva discriminării în rândul publicului larg, a factorilor de decizie şi a furnizorilor de servicii esenţiale cum sunt cei din sistemele de educaţie şi sănătate. Totodată, publicaţia subliniază importanţa implicării copiilor şi adolescenţilor prin consultarea lor în ceea ce priveşte dezvoltarea şi evaluarea programelor şi serviciilor menite să îi sprijine. 

Incluziunea socială a copiilor cu dizabilităţi este posibilă, subliniază raportul, dar cere mai întâi o schimbare de percepţie, o recunoaştere a faptului că toţi copiii au aceleaşi drepturi, că pot fi agenţi ai schimbării şi că pot hotărî pentru ei înşişi, că părerile lor trebuie auzite şi incluse în politici publice şi programe şi nu sunt doar beneficiari ai carităţii.

Citește și: