Andreea OFIŢERU
Clarice DINU
66205 vizualizări 19 iun 2014

De sus până jos, doctoratele sunt o modă printre politicieni. Titlurile academice se regăsesc în CV-urile unuia din cinci parlamentari şi unuia din doi miniştri şi nu le lipsesc nici celor din eşalonul de putere din teritoriu. Plagiatul nu este însă o excepţie care vine odată cu demnitatea. Două comisii universitare au vertificat plagiatul în lucrarea de doctorat a premierului Victor Ponta, care însă a rămas cu titlul de doctor ca urmare a deciziei comisiei de sub tutela Ministerului Educaţiei, în care influenţa politică şi-a spus cuvântul. Ioan Mang, ministru al Educaţiei în guvernul Ponta I, a demisionat după opt zile de la instalare după ce s-a descoperit că a copiat o lucrare cuvânt cu cuvânt. Ştefania Duminică, secretar de stat la Ministerul Educaţiei, a fost demisă în februarie acest an după ce s-a demonstrat că lucrarea de disertaţie este un „plagiat integral”.

Miercuri, gândul a prezentat un nou caz de plagiat, tot în partidul lui Victor Ponta. Fostul şef al Consiliului Judeţean Mehedinţi, Adrian Duicu, şi-a obţinut titlul de doctor cu o teză în care pasaje întregi sunt „copy-paste” din alte lucrări sau surse publice. Lucrarea a fost consultată de gândul, însă nu a putut fi copiată integral deoarece Duicu a obţinut titlul de doctor în ştiinţe militare la la Universitatea Naţională de Apărare “Carol I” care au un regim special.  Fragmentele extrase s-au dovedit însă a fi copiate integral din alte lucrări, uneori cu citarea vagă a sursei, la câteva pagini distanţă, alteori asumate integral, fără citare.

Antonescu: Mischie m-a întrebat dacă sunt prost când am renunţat la doctorat

După Revoluţie, politicienii au ţinut să-şi treacă în CV şi titluri de doctor. În guvernul României, jumătate dintre miniştri a doctoratul sau sunt doctoranzi. Victor Ponta, Gabriel Oprea, Titus Corlăţean şi Dan Şova sunt doctori în Drept. Ioana Petrescu, Constantin Niţă şi Liviu Voinea au doctorat în economie, Răzvan Cotovelea şi Remus Pricopie în ştiinţe politice, Rovana Plumb în inginerie, iar Gabriela Szabo în Sport. Eugen Teodorovici este doctorand la ASE, iar Mihnea Costoiu la Politehnică.

Şi în Parlament, 20 la sută dintre senatori şi deputaţi au urmat acelaşi traseu academic. Dintre cei care nu au ajuns până aici este fostul lider PNL, Crin Antonescu, care a renunţat la doctorat, fiind apostrofat la momentul respectiv de colegul său Nicolae Mischie şi el posesor al unui astfel de titlu academic în istorie, obţinut în 1996 la Universitatea din Bucureşti.  „Eram coleg în Comisia de învăţământ cu domnul Mischie. Când domnul Mischie a aflat de această decizie a mea, a spus vorbe profetice, şi nu glumesc deloc. Mai întâi m-a întrebat dacă sunt prost. Desigur, m-a întrebat asta amical. A dat tot dânsul răspunsul că nu. Cum e posibil să pui asemenea problemă? Mi-a spus că peste zece ani cine nu o să aibă doctorat o să fie ultimul om. Toată lumea o să aibă doctoratul”, a povestit Antonescu.

Doctorii „penali”

Mischie a rămas cu doctoratul, însă acesta nu i-a folosit prea mult, cariera sa fiind întreruptă, în 2013, de o condamnare la patru ani după gratii pentru corupţie. Aceeaşi soartă a avut-o şi fostul ministru liberal Relu Fenechiu, şi el trimis pentru cinci ani după gratii la începutul acestui an. În 2010, el a obţinut doctoratul la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi.

Doctor în drept penal, fostul senator PSD Cătălin Voicu execută şi el o pedeapsă de 7 ani de închisoare.

Între baronii locali cu probleme penale se numără şi fostul şef al CJ Argeş, pesedistul Constantin Nicolescu. El a obţinut titlul de doctor în relaţii internaţionale în 1998.

Inflaţie de titluri după Revoluţie

Dacă până la Revoluţie doar unul din 17.000 de români se putea lăuda cu titlul academic de doctor, acum, potrivit datelor obţinute de gândul, numărul doctorilor este de 22 de ori mai mare, peste 32.000 faţă de aproape 1.500 în urmă cu 25 de ani. Creşterea este datorată, în mare parte, schimbărilor de sistem care au dus la creşterea numărului de Universităţi şi, implicit, a numărului de studenţi.

Gândul a făcut o estimare folosind datele puse la dispoziţie de Institutul Naţional de Statistică(INS) şi de Ministerul Educaţiei, acesta din urmă având o centralizare doar pentru perioada 2007-2011. Astfel, a rezultat că în România 32.804 de persoane obţinuseră, până în 2011, titlul de doctor.

Evoluţie anuală titluri de doctorat:

Până în 1990 - 1.429

1991 – 71

1992 - 86

1993 - 125

1994 - 216

1995 - 269

1996 - 389

1997- 575

1998 - 864

1999  - 1.039

2000 - 769.

2001 - 720

2002 - 787

2003 - 960

2004 - 988

2005 - 1.115.

2006 - 1.265

2007 - 3.047

2008 - 3.546

2009 - 4.496

2010 - 4.153

2011 - 5.895

Când va fi gata softul antiplagiat de la Ministerul Educaţiei

Câte dintre cele peste 30 de mii de teze sunt însă plagiate? Un răspuns concret, oficial, nu poate fi dat în acest moment. Ministerul Educaţiei dă trei milioane de euro pentru un soft antiplagiat însă el va fi funcţional, cel mai probabil, la anul.

Într-un interviu acordat Gândul, ministrul Mihnea Costoiu şi-a exprimat speranţa să aibă o variantă operaţională a programului în timpul acestui an, dar aceasta va fi aplicată, pentru început „lucrărilor abilitare a profesorilor care doresc să fie conducători de doctorat”. Tezele de doctorat vor fi verificate într-o etapă următoare.

„Vom începe cu lucrările de abilitare pentru că e mai simplu, adică de abilitare a profesorilor care doresc să fie conducători de doctorat, care depun o teză care este analizată de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor.  Este un program pilot, şi este mult mai uşor pentru că tezele sunt mai puţine şi există posbilitatea să verificăm  mult mai repede. După care cu tezele de doctorat”, a spus Costoiu.

Verificări prin sondaj la Universitatea Bucureşti

Universitatea din Bucureşti are de puţin timp un sistem de detectare a plagiatului, care este folosit doar dacă există suspiciunea de plagiat. „Până acum sistemul a funcţionat într-un sistem destul de lax. Softul antiplagiat era folosit dacă exista o suspiciune de plagiat, pentru că fiecare pagină verificată costă, şi este vorba de fonduri pe care noi nu le avem în buget. Dar din sesiunea iunie-iulie vom verifica lucrările de la doctorat, dar şi de la licenţă şi masterat, prin sondaj”, a declarat rectorul Mircea Dumitru.

Universitatea din Bucureşti va introduce obligatoriu in curriculă cursuri de iniţiere în scriere academică. ”Pentru că mulţi dintre studenţi trebuie învăţaţi să scrie. Ei vin cu o cultură a copiatului de la gimnaziu şi liceu”, explică Mircea Dumitru.

La Iaşi doar două facultăţi folosesc un soft de detectare a plagiatului

Rectorul Universităţii  Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, Vasile Işan, spune că doar două dintre facultăţi folosesc un soft de detectare a plagiatului şi că doar câteva dintre cele 13 şcoli doctorale de la universitate au cursuri de scriere academică.

„De când există şcolile doctorale şi sistemul Bologna nu prea mai plagiază nimeni, pentru că s-a schimbat sistemul de pregătire. S-au descoperit plagiate în teze publicate înainte de sistemul Bologna. Avem un asemenea soft la facultăţile de Economie şi Informatică, unde toate lucrările sunt verificate cu ajutorul acestui soft.  Acum un an de zile a fost depistată o lucrare plagiată la Economie. Multe lucrări nu au ajuns să fie susţinute pentru că au fost depistate după folosirea softului.

Sunt şi informaţii pe care nu ai cum să le schimbi, de aceea admitem ca la licenţă şi masterat să existe maximum 30% informaţii similare şi la doctorat doar 10%”, spune Vasile Işan. Potrivit rectorului, numărul titlurilor de doctor înainte de 1989 era mult mai mic. „Erau maximum 10 teze pe an, acum sunt cel puţin 250 de teze pe an”, spune rectorul care explică situaţia prin masificarea învăţămâmtului, care a dus la creşterea numărului de doctori.

„Trăim un paradox, pe  de o parte doctoratul face parte din procesul Bologna, ca nivelul trei de studiu, şi tot mai mulţi studenţi intră la acest ciclu. Pe de altă parte, ne dorim ca lucrarea de doctorat să aibă o anumită relevanţă, cu alte cuvinte să fie o lucrare de înaltă valoare ştiinţifică. Or, asta înseamnă de fapt o consacrare într-un anumit domeniu. Ceea ce nu se întâmplă. Dacă ar fi aşa, am avea numai savanţi şi oameni de ştiinţă peste tot. Foarte multe lucrări de doctorat sunt obişnuite şi numai câteva sunt excepţionale. Ori eu aş pretinde de la cei obişnuiţi să facă o lucrare decentă şi proprie, să nu fie numai o însăilare”, spune Vasile Işan.

Andronescu: „La Politehnică nu au ce să copieze pentru că trebuie să faci ceva ce nu s-a mai făcut”

La Universitatea Politehnică din Capitală, plagiatele nu există, spune fostul ministru Ecaterina Andronescu. „La noi nu au ce să copieze pentru că trebuie să faci ceva ce nu s-a mai făcut, ceva practic. Am avut mai multe situaţii pe care nu le-am promovat pentru că erau sub standardele noastre”, explică  Andronescu, precizând că Politehnica şi-a păstrat numărul de doctoranzi constant. „Am avut şi ani când erau 2.300 de locuri la doctorat, acum avem 1.200”, afirmă Ecaterina Andronescu.

Gabriel Pirtea, rectorul Universităţii de Vest din Timişoara, susţine că la instituţia pe care o conduce există cursuri de scriere academică, dar şi un soft prin care lucrările sunt verificate. „Acest soft are scop de a preveni plagiatul. În curând, vom avea un soft mai performant, care să permită folosirea de către mai mulţi utilizatori. Toate tezele de doctorat nu vor fi susţinute public dacă nu vor avea raportul de conformitate”, La Universitatea de Vest, au fost acuzaţii de plagiat ce n-au fost demonstrate. „ Aproximativ 1% din lucrări  erau lucrări similare, aşa cum le-a demonstrat softul, şi n-au trecut testul de similitudine”.

Ţinând cont de toate acestea de faptul că accesul la lucrările de doctorat este extrem de greoi, pentru o mai mare transparenţă şi grad mai ridicat de detectare a fraudei academice, Gândul solicită publicarea online, pe site-urile universităţilor, a tuturor lucrărilor de doctorat.

 

 

 

Citește și: