33 vizualizări 25 apr 2007

Românii nu au curaj să reacţioneze atunci când sunt discriminaţi la serviciu sau când le sunt încălcate drepturile. În loc să protesteze sau să ceară ajutor instituţiilor abilitate, preferă să-şi caute alt job.  Mai mult, foarte mulţi dintre angajaţi nici măcar nu conştientizează că sunt discriminaţi la locul de muncă, considerând firească atitudinea patronilor. Aceastea sunt concluziile unui studiu IMAS comandat de Centrul pentru Resurse Juridice. Conform studiului, firmele care-şi discriminează angajaţii pierd foarte mulţi bani doar fiindcă nu reuşesc să-i folosească la maximum tocmai pe salariaţii discriminaţi.

În ceea ce-i priveşte pe patroni, cei mai mulţi dintre aceştia nici măcar nu-şi dau seama când îşi discriminează angajaţii, şi nu ştiu nici ce obligaţii au în această privinţă. „Cred că 90% dintre angajatori nu ştiu nimic de dispoziţiile cu caracter nediscriminatoriu, de faptul că pot afişa în interiorul instituţiei reguli antidiscriminare. Aţi văzut vreodată vreun afiş ca acesta în vreo instituţie sau în firma în care lucraţi? În toţi anii aceştia, eu am văzut aşa ceva într-un singur loc”, a spus Roxana Teşiu, şefa Centrului Parteneriat pentru Egalitate. Studiul mai arată că, atunci când vine vorba de angajare, cele mai discriminate sunt femeile trecute de 40 de ani. Pare greu de crezut, dar în foarte multe situaţii, acestea îşi găsesc mai dificil de lucru decât o persoană cu handicap, un rom, o persoană cu HIV sau una aparţinând unei minorităţi. „Datele INS din 2004 arătau că, în industrie salariul unei femei era doar 74,03% din cel al unui bărbat aflat într-o poziţie similară. În comerţ – era de 77,98% din cel al unui angajat bărbat, iar în educaţie, unde, culmea, predomină femeile, acestea primeau doar 83,86% din leafa unui bărbat”, a mai spus Roxana Teşiu.           

    Ce-l nemulţumeşte pe angajatul român? Faptul că jobul nu e sigur, că există diferenţe foarte mari între lefuri şi că nu poate avansa corect în carieră pentru că n-a dispărut încă sistemul pilelor. Cei mai mulţumiţi angajaţi sunt cei din Bucureşti şi din Constanţa. La polul opus sunt angajaţii din Timişoara şi Iaşi. Studiul mai arată că angajaţii timişoreni au cam rămas singurii entuziaşti când vine vorba de recompense oferite de patroni, altele decât cele băneşti: abonamente la piscină, fitness, team building, călătorii şi petreceri. Spre deosebire de timişoreni, angajaţii altor oraşe nu apreciază prea mult astfel de recompense. La fel, dintre persoanele intervievate, numai angajatorii din Timişoara cunosc şi folosesc codul de etică. În restul oraşelor, angajatorii au demonstrat că n-au prea auzit de cod. Studiul IMAS a fost realizat în marile oraşe ale ţării, în companii cu peste 250 de angajaţi, în decembrie 2006.

Centrul Parteneriat pentru Egalitate a lansat ieri un „Ghid de bune practici pentru companii”, care-i învaţă pe angajatori cum să facă astfel încât să nu-şi mai discrimineze salariaţii.

Ce faci dacă te simţi discriminat la locul de muncă? Primul pas: strângi dovezi (înregistrări, documente, declaraţii). Al doilea pas: ceri asistenţă juridică Consiliului pentru Combaterea Discriminării sau ONG-urilor din domeniu. Legea română interzice şi sancţionează discriminarea cu amendă de 400 – 8000 de lei. Dacă-l dai în judecată pe discriminator, nu mai plăteşti taxă de timbru. Pentru daunele produse, poţi cere despăgubiri civile.  

Patronii care fac discriminări pierd foarte mulţi bani fiindcă nu-i folosesc la maximum tocmai pe salariaţii discriminaţi. Cei mai discriminaţi angajaţi ai României sunt femeile trecute de 40 de ani. De foarte multe ori, ele îşi găsesc mai dificil de lucru decât o persoană cu handicap, un rom, o persoană cu HIV sau una aparţinând unei minorităţi.

Citește și: