250 vizualizări 6 nov 2008

Criza de medici din sistemul sanitar românesc a provocat apariţia unui fenomen curios. În absenţa unor cadre medicale bine cotate, clinicile private de la noi se bat să recruteze medici români care lucrează în străinătate, cărora le oferă salarii foarte atractive. Bianca Luana Imbria este unul dintre puţinii medici care a profesat în străinătate, dar s-a întors în România. A făcut o parte din rezidenţiat la Spitalul Conception din Marsilia, unde a pus în practică tot ce învăţase din cărţi.

„Am făcut tot ce mi-am dorit din acest punct de vedere. Nimeni nu îţi spune că spitalul nu are bani, echipament sau ustensile. Este adevărat că am muncit foarte mult, însă într-un an de rezidenţiat acolo am învăţat mai mult decât în cei patru aici, la Fundeni”, povesteşte dr. Imbria. S-a întors în ţară pentru că a terminat acest stagiu de pregătire în anul 2006, când România nu era integrată în UE şi nu îşi putea echivala diploma. Chiar dacă francezii au insistat să rămână, nu era dispusă să piardă 7 ani pentru a relua rezidenţiatul şi doi ani din facultate. „Aici puteam fi profesor universitar, acolo nu aveau nici o valoare diplomele mele, nu aveam şansa să fiu medic specialist, aşa cum îmi doream”, spune dr. Imbria. Recunoaşte că în străinătate medicii sunt plătiţi şi de zece ori mai bine decât în România, iar pacientul este mai răsfăţat, chiar „bate cu piciorul în pământ” ca să fie tratat cum trebuie.

Bianca Luana Imbria nu regretă că s-a întors în ţară. S-a specializat în gastroenterologie şi profesează la o clinică privată. A decis să lucreze în România, însă este o hotărâre pe termen scurt. „Pentru medicii din generaţia mea, de 30 de ani, este greu să plece afară, mai ales dacă au copii şi un partener din alt domeniu de activitate. Însă eu sunt pentru astfel de experienţe, măcar o parte din rezidenţiat, să ai şansa să aplici tot ce ai învăţat”, susţine dr. Imbria. Previziunile sale pentru sistemul românesc de stat sunt sumbre. Crede că în câţiva ani va fi mai rău pentru că medicii vor fi tot mai slab pregătiţi, iar cei tineri şi profesionişti vor pleca în străinătate. „Când am intrat eu la facultate, erau 7 pe un loc, acum e mai puţin de unul. Se intră cu medii mici, se termină cu medii mici, munca este foarte grea şi obositoare iar banii puţini”,spune specialista.

În sistemul privat contează recunoaşterea profesională

Sergiu Neguţ, director executiv al unui centrul medical din Capitală, a fost, timp de patru ani, manager în sistemul farmaceutic din Elveţia şi Austria. În 2006 s-a întors în România pentru că acolo piaţa era suprasaturată şi totul era foarte dezvoltat în domeniu. În ţară, ca manager, avea mai multe oportunităţi. Acum recrutează medici români plecaţi în afară şi le dă posibilitatea de a câştiga mai bine aici.

„Clinica noastră nu recrutează personal în funcţie de CV, ci de practica specialiştilor români care au plecat în străinătate. Sistemul privat nu are nici o legătură cu cel de stat. În primul rând, personalul nostru are posibilitatea de a-şi exercita tot ceea ce a învăţat în Occident, de a putea lucra la aceleaşi standarde ca în afară. Medicii care lucrează pentru noi sunt plătiţi în funcţie de cât de solicitat este, dar şi studiile în străinătate contează. Bineînţeles că şi lucrurile practice au o importanţă deosebită”, afirmă Sergiu Neguţ. Acesta precizează că un medic poate ajunge aici şi la un venit de 10.000 de euro pe lună, în funcţie de recunoaşterea profesională. „Un medic care este solicitat poate primi şi până la 50 la sută din încasări”, susţine Neguţ.
 

Citește și: