Simona TUDORACHE
3409 vizualizări 8 apr 2017

Statisticile înregistrate de către Asociaţia Telefonul Copilului arată că cei mai afectaţi de abuzul de tip bullying sunt băieţii cu vârste cuprinse între 9-12 ani (34, 15%) şi fetele de 9-12 ani (23, 80), respectiv 16-18 ani (15, 03). Forma de bullying cel mai des întâlnită este cea verbală (42, 98%), urmată de violenţa fizică (38, 58%). În 82% dintre situaţii, agresiunile au loc în unităţile de învăţământ. ,,Bullyingul este comportamentul prin care agresorul îşi intimidează victima verbal, fizic, emoţional, relaţional sau online. Comportamentul este învăţat în famile sau în mediul în care trăim: la şcoală, în unele locuri de muncă (unde angajatul e persecutat până îşi dă demisia), la Tv (filme sau emisiuni unde se promovează un comportament de excludere, de luare în derâdere şi umilire), în politică etc'', precizează psihologul Iuliana Fűlaş pentru Gândul.

Părinţii se plâng că micuţii sunt agresaţi încă de la la grădiniţă, atât în cele de stat, cât şi în cele private. Aceste cazuri se referă la bullyingul fizic (52,32) şi verbal (47, 68%). ,,În principiu, orice copil poate deveni călău sau victimă, totul ţine de familie, de mediul social. Părinţii au devenit agresivi şi intruzivi în activitatea didactică. Îl sună pe profesor la orice oră din zi şi din noapte, îi spun ce şi cum trebuie să facă pentru copil, iar acest aspect nu ajută cadrul didactic să îşi păstreze autoritatea şi demnitatea în faţa elevului. De asemenea, părinţii se aşteapta ca educaţia să fie făcută la şcoală, ceea ce este total greşit. Educaţia de bază se naşte în primii ani de viaţă. Atunci când se învaţă, de fapt, adevăratele valori. Dacă acestea nu sunt bine reglementate la început, şcoala nu mai poate îndrepta prea mult din ceea ce părinţii au făcut greşit. Din păcate, comportamentul părinţilor educă mai mult decât discursul lor. De asemenea, banii, hainele şi gadgeturile scumpe constituie tot atâtea moduri de a-l îndruma pe un drum greşit", precizează psihologul Constantin Cornea.

Efectele bullyingului asupra sănătăţii psihice pot varia de la simple probleme la forme extrem de grave, cum ar fi crize de identitate, anxietate, depresie, tulburări de comportament sau gânduri suicidale. ,,Întotdeauna este atacat punctul slab al victimei, iar dacă acesta este afectat, hărţuitorii îşi vor continua acţiunile de umilire şi mai mult”, explică psihologul Iuliana Fűlaş''.

,,Bullyingul nu este un fenomen nou în România. Nou este faptul că din ce în ce mai mulţi părinţi şi copii înţeleg să nu accepte comportamente asociate fenomenului bullying şi, astfel, cer ajutor şi consiliere la Telefonul Copilului. Compania desfăşurată în ultimii doi ani a evidenţiat şi un fenomen şocant: copiii se confruntă cu bulliyngul încă de la grădiniţă”, spune Cătălina Surcel, Director Executiv, Asociaţia Telefonul Copilului.

,,Dacă profesorul reacţionează greşit (agresiv) încurajează comportamentul elevului violent. Dacă are o reacţie calmă şi fermă, elevii îl vor respecta, pentru că vor simţi că îi pasă. Marea majoritate a profesorilor îl ceartă pe elevul agresor în faţa clasei, total greşit, pentru că în acest mod îi oferă exact ceea ce caută, atenţie'', subliniază psihologul Iuliana Fűlaş. 

Poveştile copiilor care se luptă cu astfel de traume sunt cutremurătoare. Aceasta este doar una dintre ele. ,,Mă numesc Ana. Am 14 ani şi am o problemă. Nu mai pot ţine în mine. De când eram mică, de la grădinţă, eram respinsă, atacată, nimeni nu mă plăcea, nimeni nu voia să stea cu mine. În clasa a doua, colegii au început să se comporte urât, să îşi bată joc de mine. Făceau în clasă diverse jocuri:  ,,Mâna sus cine ar vrea ca Ana să moară''. Şi toţi ridicau mâna. Când veneam de la şcoală, mă abţineam cu greu să nu plâng în faţa alor mei. Mă prefăceam că sunt bine şi zâmbeam. Mă chinuiam să îmi iasă, ca la teatru. Mă simţeam ca o actriţă care interpretează un rol. Am încercat să mă sinucid de trei ori, dar am eşuat. Nimeni nu crede ce spui sau că suferi în tăcere, până nu eşti mort. Mă învinovăţesc pentru tot, dar măcar ştiu că părinţii mei nu vor afla niciodată cine şi cum sunt cu adevărat. Nu le spun, fiindcă o să-i distrug. Mai bine sufăr eu pentru toţi. Sper să rămân aşa cum sunt acum, 99% suferinţă, 1% putere. E aşa de greu să lupţi şi să lupţi. Cine poate lupta până la nesfârşit? Toţi pierdem războiul cu viaţa. Când o să fiu moartă, toţi mă pot iubi", mărturiseşte o fetiţă într-o scrisoare trimisă online. 

,,Copilul victimă are o încredere scăzută în sine, este insuficient acceptat, valorizat, încurajat, aspect întărit şi mai mult de bullying. Este copilul învăţat cu o obedienţă extremă, cu grija de a nu-i supăra pe ceilalţi, cu grija de a fi acceptat social. El îşi însuşeşte postura victimei (triunghiul dramatic Karpman) şi manifestă o gândire iluzorie într-o instanţă exterioară, care “vede şi pedepseşte” la un moment dat, fapt care-i poate amâna nedorit momentul în care să spună ce se întâmplă şi să ceară ajutor. Acest copil poate antrena în jurul lui “salvatori” , dar şi aceştia îi pot crea la rândul lor senzaţia că este agresat prin intenţiile lor insistente de ajutor. Uneori, ca adult, victima va deveni agresor la rândul ei, asta din frica de a nu trăi din nou abuzul sau dintr-un sentiment interior de răzbunare pe nedreptatea vieţii'', adaugă psihoterapeutul Laura Maria Cojocaru pentru Gândul. 

,,Agresorul este un copil cu încredere scăzută în sine, dar care alege să-şi împlinească nevoile interioare de acceptare, respect, integrare adoptând rolul persecutorului. El acţionează din frica de a nu fi perceput ca fiind “slab” şi repetă de multe ori un model văzut acasă, de agresivitate fizică, verbală, psihică'', mai spune Laura Maria Cojocaru.

În cele mai multe cazuri, victimele bullyingului sunt elevi supraponderali sau subponderali, poartă ochelari, au o stimă de sine scăzută, sunt vulnerabili şi nu se pot apăra singuri sau fac parte din familii cu o situaţie financiară precară. ,,În general, victimele sunt copiii slabi, care au o problemă cu stima de sine, deci nu au încredere în forţele lor. Mai vorbim de cei care stau prea mult singuri, care provin din familii dezorganizate, de cei cu probleme medicale, psihice sau psihologice. În cazul copilului călau discutăm cam de aceleaşi ingrediente, dar pe care individul le-a transformat în elemente de forţă. În plus, în această categorie îi mai putem include pe copiii alintaţi, care urmează un sport “de bătaie” sau fac parte din găşti de cartier'', afirmă psihologul Constantin Cornea. ,,Întotdeauna este atacat punctul slab al victimei. Dacă aceasta este afectată, hărţuitorii îşi vor continua acţiunile de umilire şi mai mult”, explică psihologul Iuliana Fűlaş.

Bullyingul reprezintă o formă de violenţă care poate avea consecinţe grave asupra copilului, dar şi asupra familiei lui. Pe fondul creşterii numărului de cazuri raportate, susţinătorii campaniei, Cartoon Network şi Aociaţia Telefonul Copilului, pledează pentru marcarea la nivel naţional a unei zile anti-bullying, care să implice autorităţile care pot contribui la conştientizarea fenomenului.

Psihologul Iuliana Fűlaş crede că autorităţile române ar trebui să acorde o mai mare importanţă atât bullyingului din şcoli, cât şi bullyingului de pe Internet, pentru protecţia drepturilor copilului: ,,În şcoli trebuie să existe educaţia psihologică, pentru dezvoltarea inteligenţei emoţionale. Mai mult, această dezvoltare a inteligenţei emoţionale este bine să înceapă de la gradiniţă, iar copiii să fie învăţaţi cum să-şi gestioneze mai bine emoţiile şi sentimentele, cum să-şi canalizeze furia şi frustrarea în scopuri constructive, nu distructive''.

Trauma poate fi reprezentată de familie, colegi profesori sau societate.,,Pot spune că un copil creşte mult mai sănătos într-o familie monoparentală, (cu un singur părinte) dar echilibrat, decât într-o familie cu doi părinţi care se ceartă tot timpul. Este extrem de greu pentru părinţi să-şi vadă propriile greşeli, iar, din acest motiv, această formă de bullying este mai greu de tratat. Darvin spunea că nu supravieţuiesc speciile puternice sau inteligente, ci acelea adaptabile'', mai spune psihologul Constantin Cornea.

,,Este important ca profesorii să înţeleagă acest tip de comportament, să nu-l confunde cu un conflict banal între elevi şi să nu-l ignore. Ei trebuie să înţeleagă că aceşti copii doresc atenţie şi putere, să-i îndrume către un psiholog. Copiii trebuie să înveţe în şcoli cum să facă faţă situaţiilor dificile, cum să-şi transforme agresorii în prieteni. În acelaşi timp, este bine ca în înstituţile de învăţământ să fie organizate campanii anti-bullying, unde elevii pot fi învăţaţi cum pot rezolva corect un conflict şi cum să reacţioneze fără ajutorul unui adult,'' mai spune psihologul Iuliana Fűlaş.

Citește și: