Laura Mitran - Mediafax
634 vizualizări 15 sep 2015

Sondajul efectuat în luna august arată că 87 la sută dintre români au auzit despre fenomenul de discrimnare, iar 12 la sută, nu.

Dintre cei care au auzit de discriminare, 69 la sută cred că este o problemă actuală în România, iar 25 la sută nu, şi, tot dintre aceştia, 65 la sută cred că discriminarea se manifestă des şi foarte des, iar 28 la sută rar.

În opinia respondenţilor, cele mai discriminate ar fi persoanele infectate cu HIV/SIDA (64 la sută dintre respondenţi spun că foarte mult şi mult), apoi cele dependente de dorguri (58 la sută), cele cu dizabilităţi psihice (56 la sută) şi cele cu dizabilităţi fizice (54 la sută).

Romii sunt discriminaţi mult şi foarte mult în opinia a 49 la sută dintre respondenţi, românii, acolo unde sunt minoritari, în opinia a 48 la sută dintre respondenţi, iar etnicii maghiari pentru 19 la sută dintre respondenţi.

Totodată, sub jumătate dintre respondenţi consideră că sunt discriminaţi mult şi foarte mult persoanele cu o altă orientare sexuală (49 la sută), copiii instituţionalizaţi (48 la sută), vârstnicii (38 la sută), tinerii (21 la sută), persoanele fără venituri (31 la sută), imigranţii (24 la sută), minorităţile religioase (19 la sută) şi persoanele aparţinând minorităţii evreieşti (14 la sută).

Femeile sunt discriminate mult şi foarte mult în opinia a 28 la sută dintre respondenţi, iar bărbaţii potrivit unei ponderi de 13 la sută.

Principalele motive ale discriminării sunt lipsa de educaţie (66 la sută dintre respondenţi), nepăsarea oamenilor faţă de ceilalţi semeni (49 la sută), lipsa de informaţie (46 la sută), corupţia (44 la sută), lipsa toleranţei din societate (43 la sută), situaţia financiară precară (42 la sută) şi influenţa mass-media (20 al sută).

Cei care discriminează în românia sunt în primul rând politicienii, potrivit unei ponderi de 59 la sută dintre respondenţi, apoi oamenii obişnuiţi (47 la sută), funcţionarii din instituţiile publice (46 la sută), angajaţii din firmele private (38 la sută), medicii (36 la sută), persoanele care lucrează în mass-media (27 la sută) şi cadrele didactice (25 la sută).

Cel mai ridicat nivel de discriminare este perceput pe piaţa muncii în materie de angajare şi profesie, 63 la sută dintre respondenţi susţinând că acesta este ridicat şi foarte ridicat, apoi în ceea ce priveşte accesul la servicii de sănătate (55 la sută), accesul la servicii administrative şi juridice (50 la sută), accesul la educaţie (49 la sută), în ceea ce priveşte obţinerea de bunuri, facilităţi şi accesul în locuri publice (43 la sută) şi libera alegere a domiciliului (27 la sută).

Însă dacă ar avea la dispoziţie un buget pentru a reduce discriminarea în România, respondenţii ar aloca cel mai mult - o treime - în domeniul sănătăţii, apoi un sfert pentru educaţie, 17 la sută în domeniul muncii, 12 la sută în domeniul demnităţii personale şi doar 9 la sută în domeniul serviciilor publice administrative şi juridice.

Întrebaţi dacă în România lucrurile merg într-o direcţie bună sau într-una greşită, 61 la sută dintre respondenţi au ales a doua variantă, cu variaţii de la 64 la sută dintre cei cu maxim opt clase şi 53 la sută dintre cei cu studii universitare şi post-universitare, şi de la 62 la sută în mediul rural, la 57 la sută în Capitală şi la 48 la sută în mediul urban (100.001 - 200.000 de locuitori).

Cercetarea a fost realizată de TNS pentru Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării pe un eşantion de 1.406 români de peste 18 ani, reprezentativ la nivel naţional.

Citește și: