Roxana Din
Alexandra Mortu
91 vizualizări 19 oct 2019

Femei, bărbaţi şi copii participă la marşul „Împreună pentru siguranţa femeilor”, desfăşurat pe traseul Parcul Colţea – Piaţa Victoriei.

Oamenii strigă „Vrem siguranţă pe stradă şi acasă”, „Împreună pentru siguranţa femeilor” şi „Solidaritate”, „Nu sta deoparte, nu mai fi tristă, facem împreună Revoluţia feministă” sau „Vrem dreptate în justiţie şi încredere în poliţie”.

De asemenea, bucureştenii au venit cu pancarte pe care au scris „Pentru Alexandra şi Luiza”, făcând referire la fetele dispărute în Caracal, dar şi „Nu lăsăm să fie luate drepturile câştigate”, „Ruşinea este a agresorilor”, „Credeţi-ne”, „Nu sunt Pisi” sau „Mintea stă în cap, nu în pumn”.

„Am venit pentru că nu suport violenţa. Cred că violenţa e o problemă majoră cu care se confruntă femeile în România”, a spus un licean care participă, sâmbătă, la marş.

O tânără spune că participă la marş pentru că s-a săturat să îi fie teamă să meargă singură pe stradă.

„Am venit aici pentru că m-am săturat să îmi fie frică să merg singură pe stradă, m-am săturată să mi se spună că sunt fată şi nu pot să ies din casă după ora 6, e periculos, nu merge pe acolo. M-am săturat să aud: «Era vina ei pentru că era îmbrăcată nu ştiu cum» şi chestii de genul acesta”, spune ea.

Potrivit organizatorilor marşului, în România una din patru femei este abuzată fizic sau sexual de partenerul ei sau de fostul partener.

„Ne arătăm solidaritatea faţă de femeile supravieţuitoare ale violenţei, ne arătăm suportul faţă de femeile care trec prin violenţă în viaţa lor de zi cu zi şi să le spunem că nu sunt singure. Vrem să transmitem un mesaj celor care lucrează cu victime, celor din poliţie, magistraţilor, asistenţilor sociali, celor care lucrează în sănătate şi iau contact cu victimele, că acestea trebuie să fie crezute”, spun organizatorii.

Aceştia afirmă că îşi doresc brăţări electronice pentru agresori, astfel să se ştie mult mai repede când aceştia încalcă un ordin de protecţie, precum şi modificarea Codului Penal, astfel încât să se continue ancheta, chiar dacă victimele îşi retrag plângerea.

Pe pagina de Facebook Marşul „Împreună pentru siguranţa femeilor” , organizatorii au transmis un mesaj participanţilor  şi tuturor celor care le susţin cauza: 

„CE NE DORIM DE LA ACEST MARŞ?


Suntem unite împotriva violenţei şi cerem să fim crezute!

Condamnăm comportamentul acelor bărbaţi care desconsideră femeile, le jignesc, le umilesc, le hărţuiesc, le violează sau le lovesc cu impunitate. Nu există circumstanţe atenuante pentru bărbaţii violenţi în relaţia de cuplu, în familie, la locul de muncă şi în diverse spaţii publice.

Condamnăm atitudinea celor care pun la îndoială mărturiile femeilor care au trecut prin violenţă şi le învinovăţesc pe ele pentru ceea ce au avut de suportat. Acestora dorim să le transmitem un mesaj ferm: este inacceptabil să minimizaţi experienţele negative şi dramele prin care trec mii de femei! Femeile nu „provoacă” violenţa. Nu există nicio justificare şi niciun context, decât cel de auto-apărare, care să legitimeze folosirea violenţei. Nicio femeie nu “merită” să fie bătută sau violată, hărţuită sau jignită.

Atragem atenţia că anumite categorii de femei sunt vulnerabile în faţa violenţei şi că instituţiile le tratează discriminatoriu sau chiar abuziv: femeile rome, sărace, LBTQIA, femeile exploatate sexual sau traficate, fetele din centrele de plasament, femeile cu dizabilităţi fizice sau mintale, femeile refugiate şi migrante.

Atragem atenţia asupra presiunii sociale la care sunt supuse unele femei pentru a le face să ascundă actele de agresiune comise asupra lor de bărbaţi. Nu le judecaţi pe cele care nu spun nimic celor din jur despre violenţele la care sunt supuse şi nu le reclamă la poliţie. Femeile au nevoie de încredere pentru a ieşi din relaţiile abuzive sau pentru a reclama actele de hărţuire sau viol. Au nevoie de încredere în forţele proprii, încredere că familia nu le va judeca şi nu le va acuza pe ele pentru agresiunea partenerilor, încredere că nu vor suferi repercusiuni, încredere că poliţiştii şi judecătorii le vor crede.

Transmitem bărbaţilor şi băieţilor invitaţia să fie şi EI o forţă activă în oprirea violenţei împotriva femeilor şi fetelor. Bărbaţilor din învăţământ, sănătate, justiţie, mass-media, sport şi mediul de afaceri, bărbaţilor şi băieţilor formatori de opinie. Este responsabilitatea noastră, a tuturor, nu doar a femeilor, să luăm atitudine împotriva violenţei.

Condamnăm comportamentul unor poliţişti în relaţia cu femeile care reclamă agresiunile. Refuzul unor poliţişti de a înregistra plângerile femeilor, în mod special ale femeilor rome sau ale altor femei din grupuri vulnerabile şi atitudinea lor descurajantă atârnă greu în decizia femeilor de a merge mai departe pe drumul instituţional necesar eliberării din situaţia de violenţă sau de a se întoarce la agresor.

Suntem îngrijorate de lipsa accesibilităţii la servicii sociale publice oferite la nivel local în cazurile de violenţă împotriva femeilor. Serviciile publice nu sunt specifice pentru victimele violenţei domestice, cele existente nu sunt suficient promovate pentru a fi cunoscute, procedurile de acces sunt greoaie şi descurajante iar majoritatea adăposturilor nu pot primi femeile în regim de urgenţă.

Organizaţii neguvernamentale cu experienţă îndelungată în furnizarea serviciilor, inclusiv organizaţii din Reţeaua VIF, sunt în ultimii ani într-o acută lipsă de suport şi finanţări, care le periclitează activitatea. Autorităţile finanţează din ce în ce mai puţine ONG-uri furnizoare de servicii specifice şi astfel reduce accesul femeilor la ajutorul de care au nevoie pentru a scăpa de violenţă. Este necesar un efort comun, de cooperare şi consultare, astfel încât nevoile femeilor să fie prioritare în construirea bugetelor locale şi centrale, aşa cum prevede legea.

Considerăm că educaţia pentru relaţiile sănătoase este cea mai sigură modalitate prin care poate fi oprită perpetuarea violenţei. Credem cu tărie că informarea trebuie completată de formarea comportamentelor şi atitudinilor non-violente prin exersarea acestora în mediul şcolar şi în mediul de viaţă al tuturor. Avem nevoie de sprijinul profesioniştilor din învăţământ pentru a da prioritate demersurilor de educare pentru o viaţă fără violenţă. Sunt necesare politici şi finanţare pentru atingerea acestor obiective.

STATISTICILE ARATĂ CĂ:

- 1 din 4 femei din România a fost agresată fizic sau sexual de partenerul său cel puţin o dată în viaţă (Studiul FRA, 2014);
- din 38.445 de fapte de violenţă în familie sesizate la poliţie în 2018, au ajuns în instanţă doar 3,5% adică 1.360 inculpaţi, în scădere faţă de anul 2017;
- 3.616 ordine de protecţie provizorii au fost emise de poliţişti în primele şase luni ale anului 2019;
- 3.520 ordine de protecţie emise de instanţele de judecată în primele şase luni ale anului 2019;
- 11.896 de infracţiuni din sfera violenţei domestice au avut loc în primele 6 luni ale anului 2019, din care 8.396 de infracţiuni comise de soţi şi 3.500 comise de concubini;
- 26% din omoruri au avut loc în familie în 2018 (cf. statisticilor IGPR). Dintre acestea, 64% au avut ca victime femei şi fete;
- 28% din ordinele de protecţie emise în 2018 au fost încălcate;
- 90% dintre victimele care cer ordin de protecţie sunt femei;

Aceste femei, şi multe altele, au apelat instituţii incapabile să le protejeze viaţa. Cine este responsabil pentru vieţile afectate în aceşti ani? Cât să mai aşteptăm? Câte femei să mai moară sau să sufere în tăcere?

CE CEREM AUTORITĂŢILOR?

- Alocarea de fonduri de la bugetul de stat pentru programe de prevenţie, conştientizare şi educaţie în rândul copiilor, tinerilor şi adulţilor;
- Finanţarea de la bugetele locale a serviciilor sociale, publice şi ne-guvernamentale, necesare supravieţuitoarelor violenţei şi comunităţilor; finanţarea prioritară a adăposturilor de urgenţă;
- Adoptarea de urgenţă a legislaţiei pentru sistemul de supraveghere a agresorilor folosind brăţări electronice şi modificarea Codului Penal astfel încât cercetarea agresorilor să continue chiar dacă femeia îşi retrage plângerea;
- Identificarea şi tratarea cu prioritate a cazurilor de acte sexuale cu minore;
- Formarea continuă a personalului din IGPR, IML, servicii de sănătate, servicii sociale şi a magistraţilor care lucrează cu cazuri de femei victime sau supravieţuitoare ale violenţei domestice şi sexuale;
- Echipe mixte femeie-bărbat de agenţi de poliţie care să instrumenteze cazurile de violenţă sexuală şi violenţă domestică;
- Centre specializate pentru cazurile de violenţă sexuală, cu personal specializat care să acţioneze în interesul victimelor, prin consiliere psihologică şi consiliere legală;
- Programe de educaţie, consiliere şi terapie pentru agresori în fiecare judeţ.

CUM TE POŢI IMPLICA?

1. Dă mai departe informaţia despre marş. Încurajează şi alte persoane să ni se alăture.
2. Vino la Marş pentru a condamna în stradă toate formele de violenţă împotriva femeilor.
3. Transmite un mesaj video, foto sau scris, prin care să-ţi arăţi solidaritatea. Te rugăm să postezi mesajul cu hashtag #stopVIF sau #credetine pe pagina proprie sau pe pagina event-ului.
4. Donează pentru a sprijini activităţile Reţelei VIF: http://violentaimpotrivafemeilor.ro/fundraising/”.

Foto / Video: Roxana Din

Citește și: