Raluca ION
4682 vizualizări 13 sep 2015

Una dintre problemele întâlnite în timpul procesului de învăţare este anxietate de performanţă, care poate avea efecte dramatice asupra evoluţiei unui copil. „Adesea anxietate de performanţă este menţinută de adult, care-i transmite copilului mesaje de genul “nu ne putem mulţumi cu o astfel de notă”. De aceea, primul pas este ca părintele să-şi schimbe viziunea asupra şcolii şi să accepte faptul că rezultatele şcolare nu garantează succesul şi reuşita în viaţă”, explică Otilia Mantelers şi Gaspar Gyorgy. Atunci când cel mic vine acasă cu o notă proastă, cea mai mare greşeală este ca adulţii importanţi din viaţa lui să îi reproşeze eşecul.

„Adesea, după începrea şcolii, părintele intră într-o transă în care vânează note şi premii”

„Este esenţial să evităm ruşinarea – “eşti un prost”; “nu ai fost în stare să te descurci”; “doar atât ai de făcut şi tot nu eşti în stare” – aceste mesaje blochează creierul copilului şi îi transmit o lipsă de încredere din partea părintelui. Este mult mai sănătos să-l canalizăm pe copil spre activarea resurselor interioare care-l pot ajuta ca data viitoare să se implice mai mult în procesul de învăţare. Îi încurajez pe toţi părinţii ca valoarea copilului să nu fie cântărită în note, copiii nu sunt trofee cu care să ne mândrim – ei sunt suflete care necesită toată atenţia noastră pentru a se dezvolta sănătos şi a-şi atinge potenţialul în viaţă. Adesea după începerea şcolii părinţii intră într-o transă în care vânează note şi premii, însă costurile emoţionale sunt uriaşe – anxietăţi, depresii, perfecţionism, toate acestea subminează atât preţuirea de sine a copilului, cât şi încrederea sa în faptul că se poate descurca şi altfel”, spune Gaspar Gyorgy. Pentru a învăţa, copilul are nevoie să-şi menţină trează curiozitatea, iar părintele are la îndemână mijloace prin care îl poate ajuta să facă acest lucru. „Exemplul personal al părintelui este probabil cea mai bună strategie în acest sens – copilul învaţă foarte mult din ceea ce vede la adulţi. Iar curiozitatea este uşor de cultivat, dacă şi părintele este deschis şi dornic să înţeleagă universul interior al copilului. Dacă părintele este extrem de ocupat şi absent din viaţa de zi cu zi a copilului, asta va observa şi la copilul său”. 

Când copilul părăseşte casa părintească pentru a intra în clasa pregătitoare, acesta porneşte într-o lungă călătorie relaţională care-l va influenţa pentru întreaga viaţă, arată cei doi specialişti. „Deoarece, relaţia interpersonală care se conturează modelează la modul cel mai profund imaginea de sine a copilului, încrederea în propria persoană şi speranţa că acesta va putea să se descurce cu viitoarele obstacole ale vieţii. Numeroase studii de specialitate ne arată că încrederea cadrului didactic în capacitatea de învăţare a copilului conturează semnificativ relaţia pe care elevul o va avea cu procesul de învăţare. Mai pe româneşte, încrederea cu care învăţătorul îl învesteşte pe elev îl va ajuta pe acesta să creadă în propria capacitate de a-şi cultiva inteligenţa şi de a ajunge de la un nivel mediocru la unul definit de excelenţă şi atingerea potenţialului personal”, cred Otilia Mantelers şi Gaspar Gyorgy. Din acest motiv, este important ca părintele să dezvolte o relaţie cât mai bună cu şcoala şi cu profesorii care se ocupă direct de copil, deoarece relaţia pe care o are cu aceştia va influenţa în mod direct felul în care vor fi dezvoltate abilităţile copiilor.

Cum să îl ajutăm pe copil să îşi rezolve conflictele apărute la şcoală

Şcoala este un mediu foarte bun în care cei mici să îşi exerseze abilităţile sociale şi, din acest motiv, este bine ca un copil să audă acasă mesaje de respect şi de înţelegere faţă de ceilalţi. „Nici într-un caz nu încurajăm ostilitatea, dispreţul sau agresivitatea, este bine ca de mic copilul să înveţe să folosească strategii de genul câştig-câştig. Atunci când vine vorba despre şcoală este esenţial să cultivăm un mediu relaxat, deoarece acolo copilul va petrece, uneori, mai mult timp decât acasă”, sunt de părere Otilia Mantelers şi Gaspar Gyorgy. Atunci când un elev devine nefericit în urma conflictelor pe care le are la şcoală cu ceilalţi colegi, părintele are un rol important în a-l ajuta să gestineze situaţia. „Conflictele sunt situaţii de viaţă cu care ne întâlnim la tot pasul, însă dacă vedem că acestea aduc tristeţe, anxietate şi nefericire în viaţa copilului atunci este important să intervenim şi să analizăm posibilele variante pentru a analiza situaţia. Primul pas este să luăm legătura cu cadrul didactic, să obţinem mai multe informaţii despre situaţia de la şcoală şi să căutăm împreună posibile soluţii. Există şi varianta în care, plini de blândeţe şi respect, luăm legătura cu părinţii celorlalţi copii pentru a căuta o rezolvare împreună – desigur acest lucru ajută dacă nu lăsăm situaţia să se cronicizeze, deoarece dacă acţionăm prea târziu este posibil să devenim agresivi sub vulcanul de furie, frică şi frustrare. Consilierul şcolar mai poate să fie o resursă bună pentru procesul de mediere şi re-apropiere între elevi”, sunt de părere cei doi specialişti.

Există însă situaţii în care între elev şi profesor pot apărea tensiuni, iar atunci cel mai bine este ca părintele să aibă un dialog sau mai multe cu profesorul. „Dacă însă situaţia se repetă în mod constant, pentru a evita costurile emoţionale pe termen lung cel mai sănătos este să alegem un cadru didactic care rezonează mai mult cu viziunea de educaţie a părinţilor”, spun Otilia Mantelers şi Gaspar Gyorgy.  

Iar viziunea de educaţie ar trebui să includă unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poate învăţa copilul în şcoală. „Pentru elevii secolului XXI nu este suficient ca şcoala să le ofere trategii de învăţare a scrisului, cititului şi calculului matematic. Copilul prezentului şi adultul viitorului are o nevoie la fel de mare să se înţeleagă pe sine, să-şi cunoască propria minte şi să înveţe să dezvolte şi să menţină relaţii interpersonale cu adevărat umane”.

 

 

 

Citește și: