Gandul.info
Andrei Luca POPESCU
15189 vizualizări 13 nov 2015

UPDATE 14:15. O altă pacientă rănită în incendiul din Colectiv, Loredana Dărescu, a murit, vineri, în spitalul din Germania unde fusese transferată, fiind a 55-a persoană decedată în urma incendiului de acum două săptămâni, informează Mediafax.

Ştirea iniţială. După după săptămâni de la tragedie, secretarul de stat Raed Arafat, cel care a coordonat intervenţia de la Colectiv şi a avut atribuţii de conducere în gestionarea crizei care a urmat, nu consideră că autorităţile au făcut vreo greşeală în timpul acestei crize, cel puţin nu în timpul intervenţiei la dezastru şi apoi la spitale, în gestionarea răniţilor. Într-o dezbatere de peste 2 ore, organizată de Frontline Club miercuri seară, Arafat a arătat că singurii vinovaţi în această criză sunt cei care „arată cu degetul” spre sistem, care caută vinovaţi şi care lansează scenarii conspiraţioniste, fără niciun temei. Raed Arafat a recunoscut două lucruri pe care societatea civilă le-a acuzat de la bun început, cerând vehement transferul răniţilor în străinătate: în România nu există camere sterile pentru arşi şi nici centre pentru tratarea arşilor, cu excepţia unuia de la Timişoara, care nu a fost folosit în această criză. Arafat nu a putut spune, punctual, numărul de dotări esenţiale pentru marii arşi din România – paturi speciale, aparate de ventilat. Arafat a arătat pas cu pas cum a decurs gestionarea crizei şi pe ce raţiuni s-au luat unele decizii cu privire la pacienţii arşi în Colectiv. El susţine că acum s-a ajuns în situaţia în care Europa a pus la dispoziţia României mai multe locuri pentru arşi decât avem nevoie. Arafat a acuzat faptul că media şi societatea civilă au pus presiune pe autorităţi şi medici chiar în timpul intervenţiei în criză, rezultatul fiind că intervenţia a fost îngreunată şi că acum decidenţii se tem să îşi mai asume deciziile.

Secretarul de stat pentru Situaţii de Urgenţă Raed Arafat a explicat, timp de două ore şi jumătate, într-o dezbatere organizată de Frontline Club miercuri seară, cum a decurs şi cum a fost gândită operaţiunea de intervenţie şi cea de gestionare a victimelor în criza generată de incendiul de la Colectiv, în urma căruia au murit până acum 54 de persoane, iar alte câteva zeci sunt încă în stare gravă. Este pentru prima oară când Arafat dă explicaţii atât de detaliate despre această criză şi despre deciziile luate în timpul ei.

Până acum, la două săptămâni după tragedia din Colectiv, autorităţile nu au prezentat un desfăşurător al operaţiunii de criză şi nici nu au oferit răspunsuri la toate întrebările lansate de societatea civilă şi presă. Comunicarea organizată din partea autorităţilor, vitală în timpul unei crize, nu a existat în cazul Colectiv.

De la bun începutul acestei crize, marcate de lipsa de comunicare, gândul a lansat câteva întrebări pentru autorităţi, AICI şi AICI. Acum, în urma acestei dezbateri, Raed Arafat a oferit răspunsuri.

Există personal medical suficient pentru cazurile grave? Raed Arafat a explicat că NU, de aceea s-a şi ajuns la transferurile pacienţilor către străinătate.

Există resurse suficiente pentru gestionarea unor cazuri de asemenea complexitate? Raed Arafat a explicat că NU, el recunoscând în premieră că în România nu există camere sterile pentru arşi şi centre specializate pentru tratarea arşilor.

Ar trebui ca România să ceară ajutor internaţional din partea ţărilor care au mai multe dotări?România a cerut ajutor internaţional. Arafat a explicat că s-a mers pe contactele bilaterale cu statele UE şi Israel, pentru că aşa s-a considerat că lucrurile vor merge mai rapid. Acest lucru s-a demarat încă de sâmbătă, cu Israel. Marţi s-a sunat la Comisia Europeană, pentru a discuta eventualitatea declanşării Mecanismului de protecţie civilă, dar s-a ajuns la concluzia că nu merita activat, neaducând nimic în plus faţă de ce se putea obţine pe contacte directe, minus finanţarea transportului victimelor, a explicat Arafat. El nu a explicat totuşi în ce a constat şi de ce a mai făcut România, joi, o cerere formală către CE, pentru ajutor şi transferul a 80 de răniţi. Acum, Arafat susţine că s-a ajuns în situaţia ca Europa să ofere României mai multe locuri pentru arşi decât are nevoie - Spania, Grecia fiind ţări la care România încă nu a apelat, deşi există acolo locuri.

A existat vreun demers al Ministerului Sănătăţii de a apela la expertiza internaţională în astfel de cazuri? Raed Arafat a explicat că da, începând încă de sâmbăta după incendiu. Din datele oferite de el, nu reiese însă că a fost un efort centralizat, concertat, de a cere ajutor internaţional, ci că fiecare autoritate s-a activat pe contactele ei internaţionale: MApN, Sănătatea, ambasadele.

DISCUŢIA VIDEO POATE FI URMĂRITĂ AICI.

Discuţia a fost aprinsă, existând o permanentă tensiune între Arafat şi reprezentanta asociaţiei „Dăruieşte viaţă”, Oana Gheorghiu, cei doi lansându-şi acuzaţii reciproce. Arafat a acuzat asociaţia că a face acuzaţii nefondate şi că a aruncat cu acuzaţii chiar în timpul intervenţiei şi al crizei, lucru dăunător.

„Am făcut aceste acuzaţii pentru că aceşti oameni au fost ţinuţi în secţii care nu sunt pregătite pentru arşi, zile la rând, nu au gradul necesar pentru condiţiile pentru nişte oameni arşi, supuşi unui risc de infecţie. Pentru că oamenii din terapie intensivă nu sunt pregătiţi pentru acest gen de arşi şi nu fac faţă şi adesea li s-a trimis câte un rezident de la Spitalul de Arşi să-i ajute. Am făcut aceste acuzaţii, fiind singurul mod de a vă determina să acţionaţi. Cum asiguraţi acum condiţiile de igienă, de asepţie, în secţiile unde sunt cei în stare gravă? De ce îi ţineţi încă în aceste spitale care nu sunt pregătite?”, l-a întrebat Oana Gheorghiu pe Raed Arafat.

Pentru că aceste spitale s-au adaptat. Pacienţii nu sunt transferabili. Sunteţi medic, să decideţi? Alegeţi dumneavoastră pe cine să transferaţi… S-au trimis echipamente şi materiale. Dacă toţi colegii străini contrazic ce spuneţi dvs şi ei nu au niciun atu să vină să mintă, eu pe cine să cred? Pe dvs care nu sunteţi medic, nu sunteţi pregătită, nu sunteţi din domeniu şi care, am înţeles, aţi trimis două saltele? Bravo, foarte bine, asta este solidaritatea, dar eu am părerea unor specialişti care au zis altceva. Şi sunt chirurgi pentru arşi”, i-a răspuns Raed Arafat.

Raed Arafat consideră că nu s-a greşit nicăieri în cadrul gestionării acestei crize, singurii care au greşit fiind cei care „au arătat cu degetul”, căutând vinovaţi chiar în timpul crizei, în loc să aştepte ca lucrurile să se calmeze şi să obţină informaţiile corecte şi relevante. Cu toate acestea, Raed Arafat nu a răspuns la câteva întrebări esenţiale: 1. De ce insistă că pacienţii arşi la Colectiv primesc absolut tot ce au nevoie în spitalele din România, când tot el recunoaşte că în România nu există paturi de arşi suficiente, nici camere sterile, nici Centre de Arşi (cu excepţia Timişoarei, care nu a fost folosit în această criză, pentru că medicii nu l-au solicitat, conform lui Arafat)?

2. De ce a mai cerut România ajutor de la Comisia Europeană joi, după incendiu, dacă a considerat că nu e necesar să activeze Mecanismul de Protecţie Civilă?

Gândul vă prezintă principalele declaraţii ale lui Raed Arafat despre această criză, de la dezbaterea Frontline Club, urmate de declaraţiile despre câteva subiecte fierbinţi din timpul acestei crize:


- Întrebat unde şi-ar fi dus copilul, dacă acesta ar fi fost implicat în incendiul de la Colectiv: „În situaţia serii de vineri, l-aş fi dus la unul din spitalele din Bucureşti, pentru că nu aveam unde altundeva să îl duc”.

- Nu există centre de arşi în România şi din această cauză se lucrează acum cu Banca Mondială. Există la Timişoara şi puteam transfera acolo dacă medicii o cereau, dar nu s-a cerut”.

- „Noi am discutat cu Mecanismul de Protecţie încă de marţi”. România a decis însă joi, 5 noiembrie, să nu activeze acest mecanism, dar să facă o cerere formală către Bruxelles, prin care să ceară ajutor pentru tratarea a 80 de răniţi arşi, conform purtătorului de cuvânt al Comisiei Europene. Arafat nu a explicat, dar nici nu a fost întrebat, în ce a constat această cerere formală şi de ce a mai fost făcută, dacă, aşa cum spune el, România avea totul aranjat prin contactele sale bilaterale cu state din UE.

- „Deci dumneavoastră îmi recomandaţi de acum încolo ca orice ars din România să îl pun în avion să îl trimit afară? Pentru că nici la Spitalul de Arşi nu sunt camere sterile. Camere sterile nu sunt deloc”.

- „Dacă media va face în timpul unui cutremur ce se întâmplă acum, să arate cu degetul în timpul intervenţiei, noi riscăm să ajungem într-un război civil. Pentru că oamenii vor fi sub o presiune foarte mare. Lăsăm la sfârşit acuzaţiile, nu în timpul ei. Dacă acuzăm în timpul ei, o să îngreunăm de 10 ori intervenţia”.

- „Din start s-a zis că suntem depăşiţi ca şi capacitate, s-a recunoscut. Cel puţin din declaraţiile mele. Din start s-a zis că medicii sunt obosiţi şi că trebuie să îi degrevăm şi din start s-a zis că nu transferăm din lipsă de competenţă. Insist să spun că noi nu am avut lipsă de oameni competenţi, dar am avut oameni puţini pentru astfel de situaţii şi condiţii suboptime ca să rămână toţi pacienţii în Bucureşti. Din cauza asta am început procedura de transfer şi ne-am asumat-o, pentru că este foarte riscantă. Pacienţii aceştia cu leziuni pulmonare, când urci cu ei în avion, îi cobori, nu eşti sigur că pacientul ăla ajunge cu tine în viaţă. Noi în România îi transportăm cu elicoptere, la înălţime mică, îi transportăm cu avioane care zboară la înălţime mică, fac 30 de minute. Când te duci 3-4 ore în aer, la înălţime de 30.000 de picioare, situaţia este cu totul alta. Şi atunci oamenii care decid sunt oamenii din domeniu. Orice acuzaţie care se face trebuie să fie fondată de oamenii din domeniu”.

- „S-a recunoscut depăşirea capacităţii. Când ministrul (Nicolae Bănicioiu – n.r.) a zis că avem tot ce ne trebuie, bănuiesc că s-a referit la terapie intensivă”.

- „Unde cred eu că s-a greşit? Haideţi să luăm intervenţia. Nu s-a greşit. Să luăm gestionarea la nivelul spitalelor. Nu s-a greşit, în condiţiile de dezastru, pentru că asta a fost situaţia unui accident colectiv peste limita unei ţări şi a unui oraş. S-a greşit din partea celor care arată cu degetele peste tot şi acuză, fără să aibă informaţii complete. Aveţi toţi dreptul să întrebaţi, dar noi în România, în loc să fim cu toţii sudaţi pentru pacienţi, să facem ceva, am creat două tabere şi am început să arătăm cu degetul. Asta a fost cea mai mare greşeală şi în orice situaţie în viitor s-ar putea să se ajungă la lipsă de reacţie. Deja văd colegi de-ai mei care nu mai vor să se implice în luarea deciziilor, nu mai vor să apară la faţa locului să conducă intervenţii, nu mai vor să facă nimic. Când mergem şi întrebăm tu eşti şeful intervenţiei, te uiţi la el că vrea să se ascundă. De ce? Pentru că am învăţat că de doi ani, la orice intervenţie, fără să avem niciun fel de informaţie de acolo, să arătăm cu degetul şi să acuzăm. Acuzaţiile pot veni pe fond şi pe drept, dacă se analizează şi datele arată acest lucru. Nu se fac la cald, în timpul intervenţiei, şi nu pe baza unor informaţii în spatele cărora nu ştii cine stă. Sunt zeci de date din perioada respectivă pe care nimeni nu ştie cine le-a dat, ca şi chestia cu ascunderea cadavrelor”.

- „Dacă eu am cerut la vreun medic să nu ceară ajutor şi să ascundă, să iasă în faţă şi să spună. Nu am niciun ascendent să comand vreunui medic să facă ceva. Dacă vreun medic a avut nevoie de ceva şi nu a cerut, a greşit. Dar dacă sute de medici spun că nu au nevoie, ce înseamnă, că cineva le-a făcut ceva să nu spună? Să ştiţi că managerii nu mai pot da afară medicii din spitale, a trecut vremea asta”.

- „În Olanda şi în Belgia au fost dezastre similare şi am discutat cu colegii. Au zis că da, când s-a întâmplat la ei şi au văzut că sunt depăşiţi total, au transferat în alte spitale din ţările din jurul lor. Dar în Olanda poţi să ajungi în 2 ore sau în 50 de minute cu elicopterul la spitale din jurul ţării. De la Amsterdam în Germania nu trebuie mai mult de 30-50 de minute de zbor. Noi în România, ca să ne accepte cineva să ducem bolnavii în altă parte, asta însemna avion, ore de zbor, pacienţi care pot oricând să îţi moară în avion, lucru care s-a şi întâmplat. Mai mult, înseamnă ca unele ţări să ne spună că îi primesc. Eu nu pot să aterizez cu avionul în Franţa sau în Germania şi să le spun, domnilor, am venit, daţi-ne locuri în spitale”.

CUM A DECURS OPERAŢIUNEA COLECTIV

Raed Arafat a povestit în linii mari cum a decurs operaţiunea de gestionare a pacienţilor de la Colectiv.

- „Era ora 22.32 când a fost apelul, pacienţii au fost evacuaţi într-o oră şi 40 de minute către 11 spitale. Eu nu puteam să îi duc pe toţi la Spitalul de Arşi sau pe toţi la Floreasca sau la Grigore Alexandrescu. Ar fi însemnat să mut un dezastru de la stradă la un singur spital şi să moară oamenii acolo. Orice ţară ar fi făcut planul să distribuie bolnavii la toate unităţile de primiri urgenţe pe care le are. Acolo sunt medici care stabilizează orice bolnav critic şi după care stabilim unde îi ducem”.

- „Pacienţii au fost 88 critici şi grav, intubaţi şi aşa mai departe. 184 au ajuns la spitale. Orice oraş ar fi fost depăşit. Am avut două surse prin care pacienţii au ajuns la spital. Una erau ambulanţele, ale SMURD şi ale Serviciului de Ambulanţă, şi una erau maşinile particulare. Şi nu este nimic ciudat în asta, putem verifica, am scos şi nişte date. În SUA, într-un incendiu similar cu 26 de morţi la faţa locului şi 200 de răniţi, au ajuns cu maşini particulare şi alţii cu first responders (poliţie, ambulanţe)”.

- „În secunda în care pacienţii au ajuns la spitale, noi am avut etapa 1: stabilizarea lor. Din păcate nu avem poze să arătăm ce se făcea în spitale, sunt doar din stradă, dar eu am intrat în Floreasca să văd ce se făcea acolo. Etapa 2 a fost echilibrarea secţiilor şi internărilor. Adică după ce au fost internaţi în spitale şi stabilizaţi, am început să analizăm locurile de Terapie Intensivă. Şi am început să spunem: aici nu putem să lăsăm atâţia. De exemplu, la Floreasca au ajuns vreo 50 de pacienţi. Am început să localizăm paturi de terapie intensivă şi până la 3 dimineaţa am făcut transferuri între spitale, să reechilibrăm situaţia. Spitalele în care ştiam că nu au ce căuta pacienţii, i-am scos de acolo. Dau exemplu Spitalul Colentina, de unde la 3 dimineaţa pacienţii au plecat la alt spital cu chirurgi plasticieni, pentru că la Colentina nu sunt. Au făcut o treabă foarte bună la început, au intubat, au stabilizat, dar după discuţia cu ei au spus – noi, până aici. Fie ne daţi un chirurg la noi, fie îi luaţi în altă parte”.

- „Din prima zi am declarat că MApN a pus la dispoziţia noastră două avioane, iar SMURD mai are 2 avioane, pentru a transfera pacienţii oriunde vrem, la orice moment, în interiorul sau în exteriorul ţării, dar la solicitarea medicilor”.

- „Sâmbătă (31 octombrie) au venit colegi din Israel, au început să vadă bolnavii, să discute cu colegi din Ministerul Sănătăţii. Eu vreau să precizez că nu lucrez la Ministerul Sănătăţii, am rolul meu între spitale, la UPU şi pe transferuri. Dar am lucrat ca o echipă, nimeni nu s-a uitat unde îi este locul, am făcut fiecare tot ce se putea”.

- „De duminică a existat primul contact cu Ministerul Apărării din Belgia, de la MApN. Confirmarea o găsiţi într-un interviu cu un medic belgian, care cu asta începe, este un colonel de la Spitalul Militar din Bruxelles. Tot duminică a început discuţia cu Olanda, cu Ambasada Olandei care ne-a contactat şi am zis că acceptăm orice locuri ni se oferă. Automat a venit echipa din Belgia, iar confirmarea din Olanda a venit când belgienii erau aici, deci au fost rugaţi să facă ei selecţia pacienţilor şi pentru Olanda. Atunci au început transferurile şi au început să apară locurile”.

- „Dar problema unu era ca pacienţii să fie transportabili şi trebuie să recunoaştem că în unele situaţii au luat pacienţi la limită. Unii au ajuns, alţii la sosire i-am pierdut. Doi, era acceptul familiilor, pentru că nu puteam să mă duc să iau pacientul din mâna familiilor şi să spun că îl duc în altă ţară, dacă familia nu vrea. Am avut familii care nu au vrut. Trei, trebuia condiţia ca şi medicul care îl tratează să ne zică faptul că pacientul este în condiţii de a fi transferabil. Sunt reguli oriunde în lume. Şi medicul transportor de pe SMURD are dreptul să refuze şi s-a întâmplat, când a plecat avionul militar al NATO, medicul nostru de la Spitalul Bagdasar să refuze o pacientă care trebuia să fie transferată, spunând că nu poate fi transportată. Ea a plecat cu avionul următor, în Germania, după ce s-a stabilizat”.

- „Sunt foarte multe condiţii. Să găseşti locuri pentru arşi în spitale unde paturile de arşi sunt rare şi foarte bine păzite, pentru că orice ţară nu dă capacitatea ei de arşi pentru o altă ţară, pentru că ştie că şi ea poate să aibă ceva. Şi atunci aşteptam ofertele şi noi trimiteam”.

- „Am avut un număr de 88 de pacienţi, dintre care 35 deja sunt în alte ţări. Din ei, o parte au decedat. Au decedat şi aici. Restul nu sunt transferabili, i-au văzut şi colegii din Franţa, nu îi pot pune pe transfer. Înseamnă să îi ucid pe drum. Aşteptăm ca unii să se stabilizeze şi să îi transferăm şi pe alţii îi tratăm aici, nu are niciun rost să fie transferaţi. Aveţi declaraţiile de la nemţi, de la francezi, de la belgieni, de la doctoriţa din Marea Britanie, toţi au zis un lucru: am văzut ce nu ne-am aşteptat să vedem, bolnavii sunt trataţi impecabil, sunt trataţi bine, eforturile care s-au făcut au fost supraomeneşti. Şi ei au zis că pentru a fi luaţi bolnavi de aici, ei trebuie să fie transportabili”.

- „Noi ne-am gândit cum îi ducem, pentru că avioanele noastre permiteau transferul cu o anumită viteză, pentru Anglia se ajungea la 6 ore de zbor cu un Hercules (de fapt e vorba de Spartan – n.r.), pentru Norvegia şi Finlanda făceam şi mai mult, dacă mergeam şi prin Anglia. Şi atunci a intervenit Statul Major al Forţelor Armate, a sunat – România are în NATO un număr de ore de zbor pe un avion la comun. Şi mi-au zis, uite v-am rezolvat cu un avion mult mai rapid. A venit mamutul pe care l-aţi văzut pe pistă acum 2 zile. Deci noi nu putem să spunem că organizaţiile statului nu au funcţionat. Ele au lucrat. Dar nu întotdeauna fiecare mişcare care s-a făcut a fost spusă în public. Asta nu înseamnă că în spate nu s-a lucrat”.

- „Am dus un copil cu arsuri pe 90% din corp în Anglia, pentru că ştiam că şansa lui aici este zero. Cei din Anglia au zis hai să încercăm, poate reuşim ceva, pentru că uite cât de stabil este. A decedat în această dimineaţă. Nu regret că am încercat, cel puţin acum mama lui zice că s-a făcut tot posibilul. Dacă nu îl duceam, zicea poate… Nu pot să îi duc pe toţi”.

DECLANŞAREA MECANISMULUI EUROPEAN DE PROTECŢIE CIVILĂ

- „Este un departament la CE care monitorizează dezastrele din lume. Când o ţară are nevoie de ceva, îl declanşează, cere ajutorul. Participă toate ţările. Când ţi se oferă ajutorul, trebuie să spui: accept sau refuz. În secunda aia, dacă refuzi, trebuie să spui şi de ce refuzi. Deci Mecanismul nu este tipic pentru această situaţie. Marţi am intrat în legătură telefonică cu colegii de la CE şi ne-am consultat pe activare. Am întrebat ce părere au, am început să vedem dacă trebuie să îl activăm, noi având deja relaţii bilaterale făcute. Concluzia la care am ajuns a fost că activând mecanismul, nu aducem nicio valoare în plus. Singura chestie pe care putea să ne-o aducă era plata costurilor transportului cu 50%, care nu era prioritatea noastră, a Guvernului. Atunci s-a pus problema că mergem mai departe pe bilateral şi nu activăm mecanismul. Multe ţări fac asta, nu întotdeauna se declanşează Mecanismul. Dacă Doamne Fereşte am un cutremur mâine, în a doua secundă se declanşează Mecanismul, singur. Activarea mai însemna şi o gestionare care era mult mai dificilă pentru noi, ca resurse, decât dacă am fi mers pe bilaterale. Acum avem oferite locuri mult mai multe decât ne trebuie, dar problema este transferabilitatea pacienţilor. Eu nu duc lipsă de locuri, avem în Madrid, în Grecia, în Germania, în Franţa, până şi SUA ne-au sunat de duminică, dacă vrem. Dar acolo nu e fezabil din cauza distanţei. Nu pot să pun bolnavii 12-13-14 ore pe avion”.

- „De marţi aveam deja numărul de locuri care creştea în ţările din Europa, deci nu am mai declanşat mecanismul. Nu mai era nevoie să îl declanşăm. Dacă nu contactam deloc Mecanismul, lumea m-ar fi întrebat de ce nu l-am contactat. Dacă l-am contactat marţi, de ce abia marţi. A ieşit şi zvonul că l-am activat joi, ceea ce a fost o diversiune pe care a dezminţit-o chiar Uniunea Europeană”. Arafat nu a explicat, dar nici nu a fost întrebat în ce a constat şi de ce a mai fost făcută cererea României către Comisia Europeană, de ajutor pentru 80 de răniţi, aşa cum a confirmat de două ori purtătorul de cuvânt al CE, prima oară pentru Hotnews, apoi pentru Mediafax.

CUM A DECURS INTERVENŢIA LA FAŢA LOCULUI, LA COLECTIV

- „Au intervenit 156 de pompieri, dar nu în primele 15 minute, pentru că se cheamă pe parcurs. Prima sosire a unei maşini cu apă şi spumă a fost la ora 22.43, erau trei maşini la ora aceea. La 22.52 s-au făcut 6 maşini. La 22.56 au devenit 8 maşini. Într-o situaţie din asta, se concentrează resursele din tot oraşul, nu dintr-o staţie. În Bucureşti sunt 22 de staţii de pompieri şi în Ilfov mai sunt. S-a dat alertă”.

- „Cum a intervenit fiecare, se analizează la nivel de comandant de echipaj, de intervenţie. Pompierii se împart în sectoare, de stingere, de salvare, fiecare sector are comandantul lui. Intervenţia nu este am venit, am intrat. Se face o recunoaştere înainte, se stabileşte o tactică. Orice intervenţie se analizează, nu există intervenţie fără lecţie învăţată, care se răspândeşte apoi în toate unităţile, ce trebuia să facă şi ce nu”.

- „În 2008, capacitatea Bucureştiului la o intervenţie de genul ăsta era de o treime cât este acum. Lucrurile s-au schimbat şi încă continuă să se schimbe. Dacă acum câţiva ani se întâmpla, noi nu aveam avioanele cu care să transportăm răniţii. Sistemul e dinamic”.

- „Nu avem medici, au plecat şi încercăm să îi ţinem. Dar măcar pe cei pe care îi ţinem, să îi încurajăm să rămână. Nu spun asta ca să se victimizeze cineva. În ultimii doi ani, pe intervenţiile de urgenţă, am devenit studiu de caz în alte ţări. Atacul intervenţiei în timpul ei şi imediat după ea generează consecinţe pe care nici nu vi le închipuiţi asupra sistemului de urgenţă. Speculaţiile pe cei care conduc – văd deja cum unii care aveau curaj să ia decizii nu mai iau decizii şi văd cum dura două minute şi acum durează 30 de minute să se ia o decizie. Pentru că oamenilor începe să le fie teamă de arătatul cu degetul. Avem unul din sistemele de urgenţă bune din Europa, nu suntem nici cei mai buni, nici cei mai proşti. Avem un sistem bun, de referinţă pentru multe ţări”.

- „Anul ăsta au fost cheltuiţi 41 de milioane de euro pe dotarea pompierilor, din fonduri structurale”.

CONTROVERSE CU PUBLICUL

Raed Arafat a răspuns mai multor întrebări şi controverse din public, dar mai ales ale Oanei Gheorghiu, reprezentanta asociaţiei „Dăruieşte viaţa”.

- despre nerespectarea protocoalelor internaţionale (guidelines) pentru tratarea arşilor: „Sunt protocoale, dar ele se numes guidelines. Asta înseamnă că este un ghid, o linie directoare pe care medicul merge sau nu. Nu am un guideline care se aplică 100% la toţi. Este ca o şosea pe care aleg să merg pe dreapta, pe stânga, pe mijloc, după caz. Fiecare pacient e individual, reacţionează altfel. Dacă era după guidelines, însemna că am pe cineva cu pregătire de bază în salonul de Terapie Intensivă, îi dădeam pacientul şi îi ziceam tratează bolnavul. Atunci poate că oricine dintre dumneavoastră, îi dau ghidul şi ştiţi ce să faceţi. Guideline-ul este obligatoriu pentru paramedici, 100%, pentru că ei nu au drept de decizie, dar medicii au acest drept. Dacă nu ar avea, nu am avea medici, am avea doar executori şi am terminat”.

- despre gafa prin care familia unui rănit a fost trimisă în Austria, în timp ce copilul lor era dus cu avionul la Bruxelles, în Belgia: „S-a întâmplat, s-a greşit. Care e problema? S-a recunoscut, a fost o greşeală. Li s-a decontat biletul. Pentru că s-a spus la spital că pleacă în localitatea cutare, dar decizia finală a fost să plece în Austria. S-a greşit, ne-am cerut scuze de la familie”, a explicat Raed Arafat foarte nervos.

- despre medicamentul Cyanokit, folosit ca antidot pentru intoxicaţiile cu fum, despre care au existat acuzaţii că nu exista la spitale şi că de aceea mulţi pacienţi au avut probleme de intoxicare cu gaze toxice: „În România acest produs nu este înregistrat, însă există alte tipuri de medicamente care s-au administrat acestor pacienţi”, a explicat un medic chirurg plastician, care l-a însoţit pe Raed Arafat.

Cine sunt răniţii care şi-au pierdut viaţa în ultima săptămână:

1. Ionut Popescu

2. Daniel Ciobanu, chitaristul trupei Prea Târziu, se numără printre cele şase persoane care au decedat sâmbătă, după ce au fost rănite în incendiul din clubul Colectiv din Bucureşti. Mai multe detalii aici.

3. Ionuţ Maior, foto stânga

4. Alex Chelba, prietenul fotograf al lui Cabral, pentru care vedeta TV a organizat o campanie de ajutor şi a scris un text emoţionant pe blogul său, este cea de-a şaptea victimă de pe lista deceselor de astăzi. Mai multe detalii aici.

5. Florin Cristian Popescu, bodyguardul clubului Colectiv, era internat la Spitalul SRI, în stare critică, cu pronostic rezervat.

6. Tullia Ciotola. Presa din Italia a relatat despre ea că era studentă la Universita Orientale di Napoli şi se afla la Bucureşti în cadrul programului Erasmus. Tânăra a mers în clubul Colectiv în 30 noiembrie împreună cu alţi colegi din cadrul programului, doi spanioli, un turc şi un german. Atunci când a izbucnit incendiul, ea ar fi încercat să îşi găsească prietenii, dar bucăţi incandescente au căzut peste ea, tânără fiind transportată la spital cu arsuri pe 50 la sută din suprafaţa corpului.

7. Serian Mavi. Avea 25 de ani şi lucra la Oracle, este de origine turcă. Conform unei utilizatoare de Facebook, sâmbătă ea se afla internată în stare gravă, intubată.
 

8. Elena Toader, 30 de ani

9. Adrian Popa

10. Alexandra Rădulescu, în vârstă de 26 de ani, care a decedat duminică, după ce a fost grav rănită în incendiul din 30 octombrie, era barmaniţă în clubul Colectiv. Vezi aici mai multe detalii.

11. Ayberk M., tânărul din Turcia decedat duminică dimineaţă la Spitalul Floreasca, unde era internat în stare gravă după tragedia din Clubul Colectiv, era student şi venise în România prin Programul universitar Erasmus. Vezi aici mai multe detalii.

12.  Golu Tudor

13 Istrate Claudiu Bogdan, 22 de ani.

14 Liviu Zaharescu, fotograf.

15. Alex Aliman.

16. Mădălina Strugaru:iubita lui Andrei Găluţ, solistul formaţiei Goodbye to Gravity

17. Bogdan Enache, toboşarul trupei Goodbye to Gravity

18. Alex Pascu, bassist Goodbye to Gravity

19. Elena Niţu, 18 ani, elevă

20. Vlăduţ Roberto, 19 ani.

 

Citește și: